În Sala de Consiliu a Universităţii din Oradea se lansează joi, la ora 12, cartea istoricului Marius Eppel: „La frontiera ortodoxiei româneşti. Vicariatul de la Oradea. 1848 – 1918” (Presa universitară Clujeană – 2013).
Lucrarea va fi prezentată de prof.univ. Ioan Bolovan de la UBB Cluj, de prorectorul Sorin Şipoş şi de lectorul Radu Romînaşu de la Universitatea din Oradea.
În preambul, gazdele arată că istoria instituţiilor ecleziastice a cunoscut, în ultimele două decenii, un progres considerabil, datorită existenţei unui câmp fertil de manifestare şi a unei depline libertăţi de exprimare, prin dispariţia constrângerilor totalitare şi a reflexelor marxiste ale cenzurii ideologice. „Acest fenomen, al renaşterii interesului pentru instituţii cu un rol fundamental în societatea românească, se cuvine a fi consolidat prin noi cercetări sistematice şi punctuale, care să reconsidere capitole semnificative ale vieţii spirituale a predecesorilor noştri. Prezenta lucrare aparţine, fără îndoială, acestei categorii de recuperări istoriografice”, mai prefaţează organizatorii.
În demersul său ştiinţific, istoricul Marius Eppel pune accentul pe activitatea Consistoriului ortodox din Oradea înfiinţat la 30 august 1793, ca şi organ executiv al vicariatului ortodox de Oradea, apărut în urma deciziei Congresului ilir desfăşurat la Timişoara în anii 1790-1791.
Între latini şi sârbi
Raţiunile înfiinţării unui vicariat la Oradea au avut la bază în primul rând dorinţa Mitropoliei sârbeşti de a consolida ortodoxia într-o zonă de frontieră a acesteia, în contextul emulaţiei Bisericii unite cu Roma. „Desigur, au existat şi calcule ce ţin de latura administrativ-ecleziastică, întrucât la Oradea scaunul episcopal era vacant de mult timp, iar această realitate trebuia cumva suplinită, până la ivirea unor vremuri mai favorabile, care să permită reactivarea episcopiei ortodoxe de Oradea”, mai transmite Biroul de Presă al UO. Potrivit acestuia, Marius Eppel a reuşit să elaboreze o lucrare de o evidentă consistenţă, configurând o imagine reală a activităţii în epocă a Consistoriului ortodox orădean şi a importanţei sale în părţile de vest ale ţării, cu relevarea rolului pe care acesta l-a avut în conservarea identităţii naţionale şi a credinţei. Cartea se poate constitui într-un veritabil intrument de lucru pentru dezvoltarea unor cercetări ulterioare în domeniul istoriei ecleziastice.
Tutela sârbă a ortodoxiei din Crişana o relevă, în lucrarea «A învăţa la şcoala răbdării», şi actualul episcop Sofronic Drincec: „(…) Diploma leopoldină din 4 martie 1695 îl confirmă pe Efrem Banianin ca Episcop al Oradiei şi Agriei. I-a urmat în scaun, (1708-1712) macedo-românul Petru Hristofor. Din 1712 şi până după Războiul de Reîntregire a Neamului, Episcopia Oradiei a fost văduvită. Dreptmăritorilor creştini le-au purtat de grijă Episcopii Aradului, întărindu-i, ajutându-i, încurajându-i: Ioanichie Martinovici, Sofronie Ravanicianin, Vichentie Ioanovici, Isaia Antonovici, Sinesie Jivanovici, Pahomie Cnezevici, Petru Petrovici, Pavel Avacumovici”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!