Protest anti-defrişări în Apuseni

Primarii ambelor comune nu s-a sfiit să acuze firmele care taie copacii din pădurea statului că macină drumurile cu camioanele de 60 de tone şi că sărăcesc comunităţile locale. Proprietarii de pensiuni s-au plâns că turiştii nu mai sunt atraşi de peisaje dezolante, cu „păduri” de cioate. Iar moţii abordaţi de Digi24 au amintit că de sute de ani trăiesc din cioplitul ciuberelor şi altor unelte gospodăreşti, dar tăind copacii cu măsură ca să-i dea timp pădurii să se refacă. Şi ca să-şi protejeze codrii şi modul lor tradiţional de viaţă, moţii răsculaţi au atenţionat că vor bloca transporturile de buşteni şi vor cere socoteală silvicultorilor care aprobă tăierile.

Sigur, moţii ne-au mai dat deunăzi o lecţie de atitudine, când au venit la Oradea în număr mai mare decât cel al orădenilor care au protestat constant împotriva fracturării hidraulice pentru exploatarea gazelor de şist.

Revenind la lemnăritul excesiv, protestul moţilor ar trebui să dea de gândit şi comunelor bihorene bogate în gatere şi tot mai sărace în codri, îndeosebi cele din zona Padiş.

Taţii şi bunicii legaţi sufleteşte de comunitate ar trebui să-şi mai dojenească, părinteşte, urmaşii care abuzează de drujbă doar ca să-şi ridice nişte căsoaie fără gust şi cu un număr de camere fără rost. Preotul satului ar putea să mai predice drujbarilor şi despre păcatele lăcomiei, trufiei cât şi de cel al nesocotirii Creaţiei divine. Dascălii comunei i-ar putea şcoli pe copii astfel încât aceştia să-şi tragă tatăl de mânecă dar să şi crească în dragoste şi armonie cu natura. Satul întreg ar trebui să ia la rost consătenii care ciunţesc perdeaua verde ce protejează de inundaţii şi asigură, de secole, lemn pentru gospodării. Doar cu susţinerea comunităţii, sau chiar sub presiunea ei, şeful Postului de Poliţie nu va mai închide ochii când îi trec autocamioanele pe sub nas.

Neluând atitudine contra consătenilor cozi-de-topor, satul se reduce doar la o comunitate care îşi taie craca de sub picioare. Căci după ce pădurea se va găta, tinerilor nu le va rămâne decât să plece să lucreze pe afară. Şi ori vor rămâne băjenari prin străinătăţuri ori se vor întoarce în sat cu bănuţi buni să-şi ridice o casă ce va fi spălată de viituri. Şi pe care o vor încălzi pe gaz sau pe coceni de porumb.