Chiar dacă Ciobănescul german nu este întotdeauna primul la competiţiile de dresaj, de orice natură ar fi ele, cert este un singur lucru: un pui de Ciobănesc german care provine din părinţi corespunzător selecţionaţi va avea un caracter echilibrat şi va putea cu uşurinţă promova examenele de lucru, fie că provine dintr-o linie de ,,frumuseţe” sau dintr-o linie de lucru. Cu alte cuvinte, câştigul cel mai mare al sistemului de selecţie rigid, ,,cu ochelari de cal” de tip german este că ,,aşchia nu sare departe de trunchi”, spre deosebire de alte rase, unde, din părinţi campioni la lucru, pot rezulta produşi care se sperie la focul de armă sau au deficienţe grave de caracter: spaimă sau agresivitate sporită. De aceea, atunci când alegem un Ciobănesc german trebuie să ne gândim că am ales să fim profesionişti în dresaj şi nu trebuie să ne mulţumim cu un simplu câine de companie, deoarece ar fi echivalent cu a conduce un Ferrari cu 50 km/h.
Antrenamentul trebuie început cu multă răbdare, fără grabă, deoarece ,,picurii de strop cu strop fac al mărilor potop”. Cine se grăbeşte va obţine întotdeauna rezultate mediocre. Datorită conformaţiei anatomice deosebite radical faţă de conformaţia altor rase, este total contraindicat să forţăm fizic un pui de Ciobănesc german până la atingerea vârstei de un an, atunci când scheletul este în mare parte format. Aceasta nu înseamnă că antrenamentul trebuie început după un an, ci doar că puiul de Ciobănesc german trebuie să fie antrenat cu măsură, fără să parcurgă distanţe prea lungi şi fără a sări garduri înalte în copilărie. După ce a crescut, puiul fragil va deveni un sportiv redutabil, capabil să parcurgă distanţe interminabile într-un trap întins sau să sară cu uşurinţă un gard înalt de 2,5 metri.
Nu trebuie să uităm că Ciobănescul german nu este cel mai bun, luat pe bucăţi, la nici una dintre probe: urmă, disciplină, atac, dar devine de neîntrecut atunci când ne gândim la însumarea lor. Cu alte cuvinte, păstrarea nealterată a caracterului rasei înseamnă o instruire completă a câinelui.
Deşi la origine a fost folosit doar pe post de câine de turmă, întrebuinţarea rasei a început să se diversifice, la ora actuală Ciobănescul german fiind folosit cu succes la examene de lucru (IPO sau ring), în poliţie, în acţiuni de salvare (câine pentru calamităţi), pe post de salvamontist, ghid pentru nevăzători sau depistator de droguri.
Înainte de începerea propriu-zisă a antrenamentului este esenţial să înţelegem rolul stimulilor (hrană sau obiect mişcător), fără de care, un rezultat de vârf este de neconceput, epoca dresajului ,,mecanic” fiind de mult apusă. Chiar dacă la început stimulul „hrană” pare să fie mai eficient, deoarece un pui funcţionează mai degrabă ca un tub digestiv, pe parcurs, nevoia de joacă creşte, ceea ce aduce un câştig de cauză imens pentru toţi stăpânii care au avut suficientă răbdare pentru dezvoltarea pasiunii căţelului pentru obiectele mişcătoare (mingea cu şiret). Pasiunea pentru minge este totodată şi primul pas făcut pentru însuşirea comenzii ,,aport”, comandă fără de care nu este de conceput promovarea unui examen de lucru la ora actuală, deoarece există aport de pe sol, peste obstacol şi peste palisadă, care totalizează suficient de multe puncte astfel încât proba de disciplină să nu poată fi promovată fără ele. Antrenamentul puiului de Ciobănesc german începe cu secţiunea ,,A” – urmă, având ca scop dezvoltarea calităţilor native ale puiului prin trasarea unei urme de carne, fie continuă (zeamă de carne), fie folosindu-ne de bucăţele mici presărate pe parcurs. Întotdeauna, la sfârşit, există o bucată de carne mai mare, care serveşte drept recompensă. Corecţia mecanică pe urmă este total contraindicată, câinele trebuind să parcurgă urma cu maximă plăcere. Secţiunea ,,C” – atac, nu se începe decât după ce câinele cunoaşte noţiunile de bază, de disciplină (mersul la picior, comanda ,,lasă”). La ora actuală, atacul este privit, pentru examenele de lucru, ca un atac sportiv, câinele trebuind să fie totdeauna uşor de controlat, iar lăsatul manşonului la comandă este esenţial pentru promovarea probei. Pentru a ne uşura munca de mai târziu, este foarte util să învăţăm puiul să-şi ceară obiectele prin lătrat.
,,Rutina” atacului constă în reflexul pe care îl creăm câinelui de a muşca doar ,,infractorul” care se mişcă. După ce acesta s-a oprit, câinele trebuie să lase priza, supraveghindu-l cu atenţie şi provocându-l prin lătrat să se mişte din nou. Exerciţiul se termină prin oferirea manşonului drept recompensă.
Înaintea primului examen de lucru de tip IPO (,,brevet de lucru internaţional”), există un examen premergător: BH (,,câine de companie”), care, pe lângă partea de disciplină conţine şi un test de socializare. De aceea, este important să învăţăm puiul de la vârste fragede cu mediul înconjurător, cu zgomotele, cu aglomeraţiile, cu ceilalţi câini.
În principiu, ciobănescul german nu este agresiv în mod excesiv cu ceilalţi masculi, dar este totuşi util să-i supraveghem comportamentul de mic. Plăcerea de a urmări obiecte mişcătoare nu trebuie să determine câinele să fie agresiv faţă de biciclete, patinatori sau copii în fugă. Tot de la vârste fragede, puiul trebuie deprins cu o mare varietate de mijloace de transport: tramvai, tren, barcă, lift, avion, maşină etc. Este posibil ca un câine de competiţie să colinde locuri variate şi îndepărtate, astfel încât mijloacele de transport să joace un rol important în viaţa lui. Deşi poate părea fragil în perioada de dezvoltare, datorită unei conformaţii anatomice cu angulaţii foarte închise, la maturitate, Ciobănescul german devine un adevărat campion al utilităţii, el fiind prezent cu rezultate bune în toate sporturile canine.
Sorin Dragomir
Arbitru chinolog internaţional
Articol din revista DOG MAGAZIN
Citiți principiile noastre de moderare aici!