Rase de porci

Dezvoltarea acestei rase a inceput in jurul anului 1895 si a rezultat din incrucisarea rasei Marele Alb din Anglia cu o rasa locala. Datorita rasei Landrace, Danemarca a devenit cea mai mare exportatoare de slanina, avand Anglia ca principala piata de desfacere.

Departamentul de agricultura al Statelor Unite ale Americii a primit o incarcatura de Danish Landrace in 1934 din tara de origine. Multe dintre aceste rase erau folosite in reproducerea incrucisata de catre Departament si Statiile Experimentale de Agricultura carora le-au fost puse la dispozitie, devenind astfel stramosii multor rase noi. “Radacinile” rasei American Landrace sunt acele rase de porci pure sau avand o mica “infuzie” de rasa Poland China.

Departamentul de Agricultura si-a construit o politica de a vinde seminte de rase desirabile indivizilor particulari. Treizeci si opt de capete de vieri si scroafe au fost importati din Norvegia, purtand sange de Landrace Norvegian, Danez si Suedez. Sangele acestora a fost amestecat cu American Landrace, rezultand baza genetica vasta pentru rasa.

American Landrace este o rasa de culoare alba, avand corpul lung, cu 15-17 perechi de coaste. Arcul coloanei este mulat mai putin pronuntat fata de mare amajoritate a speciilor de suine. Pentru unii porci, spatele este aproape plat. Capul este lung si destul de ingust, iar falcile sunt curate.

Urechile sunt mari si greoaie si sunt situate aproape de fata. Pulpele din spate sunt lungi cu un aspect rotunjit. Lateralele trunchiului sunt lungi si bine lasate pe flancuri. Scroafele sunt prolifice si satisfacatoare ca mame. Scroafele au fost intotdeauna apreciate pentru capacitatea lor de a produce lapte. Studiile au aratat ca productia maxima de lapte este atinsa dupa 5 saptamani de lactatie, mai tarziu decat la alte rase.

Culoarea parului trebuie sa fie alba, petele de culoare inchisa fiind indezirabile. Cativa pori mai inchisi la culoare pe piele sunt permisi, dar parul negru nu. Porcii cu pete negre nu sunt eligibili pentru inregistrare.

MARELE NEGRU

Marele Negru a fost rezultatul incrucisarii dintre rasele de culoare neagra Devon si Cornwall si porcii europeni descoperiti in estul Angliei. Porcii din estul Angliei se considera ca s-au dezvoltat din rasele chinezesti aduse in Anglia la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

Dimpotriva, rasele Devon si Cornwall au fost influentate foarte mult de rasele europene, mai ales de cele din Franta. Dupa 1900, Marele Negru a devenit mult mai cunoscut in afara regiunii sale native si s-a raspandit in toata Marea Britanie.

In prima parte a acestui secol, Marele Negru a fost folosit pentru productia de carne, crescut fiind mai ales in aer liber. Culoare sa il face sa tolereze bine bolile provocare pielii de arsurile solare, iar robustetea si capacitate de a paste foarte bune l-au facut un producator de carne eficient. Marele Negru este cunoscut si pentru adaptabilitatea crescuta la conditia de mama, pentru prolificitate si capacitatea de a produce lapte.

In 1899 a fost constiuita o societate a rasei, astfel incat putem considera ca rasa a aparut in jurul acestei date. Pentru inceput, aceasta rasa era crescuta pentru canitatile mari de grasime pe care le producea. In prezent, Marele Negru este crescut pentru productia de carne macra si sunca.

In Anglia a fost adesea incrucisat cu Marele Alb si Albul Mijlociu. Au existat cateva importuri canadiene de Mare Negru in 1920, dar rasa nu a fost niciodata foarte numeroasa in America de Nord.

Marele Negru este o rasa de statura mare si intotdeaua de culoare neagra. Porcii din aceasta rasa au capul mare si drept, cu urechi lasate. Au o buna adancime a corpului, o lungime rezonabila si un spate puternic. Parul este fin si mai degraba subtire, puternic pigmentat in negru.

Urechile foarte lasate sunt si o carcateristica a rasei. De fapt, urechile sunt atat de mari incat acopera mare parte a fetei si pare sa-i obstructioneze vederea. Rasa este cunoscuta pentru natura sa docila, iar unii au sugerat ca faptul ca ii este obstructionata vederea a contribuit la temperamentul sau neagresiv. Oricare ar fi cauza, acesti porci par sa se miste mult mai incet si deliberat, comparativ cu alte rase.

Despre aceasta rasa se spune ca ar avea un nivel ridicat de forta si cumpatare. Pe de alta parte, rasa nu pare sa se maturizeze la fel de bine ca alte rase. In plus, culoare neagra este o caracteristica nu foarte apreciata de procesatori.

MARELE ALB

In 1981, in Anglia erau inregistrati 3.990 porci din rasa Marele Alb, plasandu-i astfel in varful topului raselor de porci in tara lor de origine. In plus, este de departe cea mai des intalnita rasa din lume, daca tinem cont de faptul ca suinle din rasa Yorkshire din SUA si Canada sunt descendenti directi ai Marelui Alb. Virtual, toate tarile din lume care valorizeaza carnea de porc au efectuat importuri din aceasta rasa.

Marele Alb se distinge prin aspectul lor deosebit de pitoresc, urechile ridicate, culoarea alba, piele rozalie si laterale adancite. Au fost valorizati pentru productia de bacon inca de la inceputurile rasei. Dupa cum sugereaza si numele, se caracterizeaza prin marime.

Rasa este originara din Yorkshire County, Anglia, dar este greu de stabilit evolutia lor exacta. Davidson, in lucrarea The Production and Marketing of Pigs, a sugerat ca, printre porcii bastinasi din aceasta regiune, se aflau si rasele Cumberland, Leicestershire si Albul Mijlociu si Mic. Specimene ale acestei rase au atras atentia pentru prima data in 1831, la Windsor Royal Show. Marele Alb a devenit o rasa bine stabilita si preponderenta in aceasta regiune si nu numai, lasandu-si amprenta asupra productiei mondiale de suine.

Marele Alb este privit ca fiind o rasa dintr-o bucata si rezistenta, putand suporta variatii climaterice si ale altor factori inconjuratori. Abilitatea lor de a se incrucisa si imbunatati alte rase i-a transformat intr-un factor important in productia comerciala de suine. De decenii sunt cunoscuti ca animale favorite pe pietele pe care se cauta carne de porc si bacon de calitate superioara. Tendinta lor de a creste si a nu depune grasime in exces i-a facut sa fie preferati atat aolo unde sunt crescuti pentru talii mai mici, cat si pe pietele pe care sunt crescuti pentru a atinge talii mari.

Marele Alb este recunoscut pentru instinctele sale materne ridicate, cat si pentru productia mare de lapte. Nu sunt numai supli si activi, dar sunt si destul de stabili pe picioare. Isi poarta lungimea considerabila cu gratie si usurinta. Inaltimea lor, sau lungimea picioarelor, ii ajuta sa ramana activi si sa aiba o viata lunga.

Desi Marele Alb a fost creat initial ca o rasa activa si de exterior, se descurca foarte bine si in conditii de aglomerare si spatiu limitat. Atat ea, cat si descendentii ei, rasa Yorkshire, se gasesc in practic toate incrucisarile de rase si programele de reproducere alternativa care folosesc doua sau mai multe rase, nu numai in locul de origine, ci in toata lumea.

De obicei, scroafa folosita pentru aceste programe are mai mult de jumatate din sange de Mare Alb. In timp ce scroafele acestei rase au o reputatie de invidiat, vierii nu trebuie sa fie nici ei subestimati. Ei pot imprima definitiv uniformitate si calitate intr-o productie de porci. In timp ce mare majoritate a acestor porci ajung pe piata, cele mai bune scroafe tinere sunt selectate ca mame pentru urmatoarea generatie de porci.

BELGIAN LANDRACE

Dezvoltarea acestei rase a inceput spre sfarsitul anilor 20. In anii 30, rasa German Landrace a fost introdusa in Belgia si apoi incrucisata cu septel local. S-a afirmat atunci ca septelul german care fusese introdus continea o infuzie din Marele Alb Britanic.

In perioada de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, Belgia a importat si Landrace Danez. Selectia si programul de imbunatatire genetica care au urmat au dus la crearea unei rase care prezinta o extrem de buna fertilitate, o constitutie puternica si rate de crestere si conversie a hranei ridicate.

Accentul pus in Belgia pe cresterea de suine a dus la o productie de carne proaspata de o calitate superioara. Marea majoritate a carnii de porc provenita din Belgia este marcata ca proaspata.

Rasa, care este adesea numita “rasa macelarului”, a evoluat in ultima jumatate a secolului XX. Belgian Landrace este o rasa de culare alba foarte musculoasa, cu urechi grele, care atarna pe langa cap.

Nu au o lungime impresionanta si nici nu prezinta caracteristici fizice impresionante, precum celelalte rase Landrace. Pot fi descrisi ca fiind un tip foarte practic, cu picioare stabile si o buna fertilitate. Scroafele sunt mame foarte bune, avand o buna lactatie. In Belgia, exista obiceiul de a intarca purceii la varsta de trei saptamani. Rasa a fost special selectata pentru performantele bune in reproducere.

Productia comerciala in Belgia foloseste adesea scroafele de Belgian Landrace si vierii Pietrain in productia de rase incrucisate. Se spune ca rasa Pietrain este folosita la incrucisari pentru un plus de calitate.

Belgian Landrace este un exemplu excelent de rasa care a fost selectata pentru a intruni conditiile unor medii si piete specializate.

LACOMBE

Rasa Lacombe este a cincea rasa de suine din Canada; in 1981 erau inregistrati 1.743 porci din aceasta rasa, din care 648 vieri si 1.095 femele.
Porcii din aceasta rasa sunt de marime medie, de culoare alba, cu urechi mari si grele, au corpul lung, picioarele destul de scurte si carnosi ca si conformatie. Rasa a fost selectata si apreciata mai ales pentru rapiditate cu care se dezvolta si pentru docilitate, mai ales scroafele. A fost acordata o atentie deosebita castigarii in greutate, ratei de crestere, eficientei conversiei hranei, calitatii carcasei si sanatatii fizice.

Programul de incrucisare in urma caruia a rezultat aceasta ras a fost coordonat la Departamentul Canadian de Cercetare in Agricultura- Statia Lacombe, Alberta. Astfel, rasa a fost denumita dupa locatia statiei. Septelul de baza folosit a fost reprezentat de scroafe din rasa Berkshire, obtinute in Canada, care au fost obtinute dintr-o incrucisare a raselor Landrace si Chester White.

Rasa Lacombe s-a dovedit a fi foarte folositoare in centrul Canadei, zona pentru care a fost special creata. Atat scroafele cat si vierii au dobandit o buna reputatie in ceea ce priveste fertilitatea ridicata. Provinciile Manitoba, Saskatchewan si Alberta au acceptat in mod deosebit aceasta rasa, folosind-o mai ales in incrucisarile cu alte rase. Scroafele folosite la incrucisare s-au dovedit extrem de performante si au reputatia de a fi cea mai docila rasa din Canada. Scroafele suporta bine sarcina si dau nastere la porci care se dezvolta rapid si eficient, avand caracteristici valoroase ale carcasei.

Rasa s-a raspandit nu numai in Canada, ci a fost exportata in Statele Unite ale Amercii, Japonia, URSS, Mexic, Puerto Rico, Italia, Marea Britanie, Germania de Vest si alte state.