Sticla auto - un secol de dezvoltare

La inceputul secolului trecut, calatoria cu automobilul era o permanenta lupta cu fortele naturii, pentru ca nu prea existau geamuri, iar pasagerii erau expusi vantului, frigului sau ploii. Parbrizul nu era folosit, din cauza riscului de spargere in mii de bucati taioase, in cazul unui impact. Incepand din anii 20, caroseriile inchise ( saloanele ) au inceput sa devina prezente obisnuite pe sosele, iar parbrizul laminat a fost introdus in 1927, fiind in pachetul standard la Ford Model A. Aceasta sticla avea la baza inventia din 1909 a chimistului francez Edouard Benedictus. Principala ei caracteristica era faptul ca ramanea intacta in cazul unui impact, datorita unei pelicule de plastic plasate intre doua straturi de sticla. In anii 30 automobilele capata forme tot mai aerodinamice, iar parbrizele se diversifica, precum cel de pe Chrysler Airflow 1934 , care era curbat.

Dupa 1945, designul aerodinamic a inceput sa aiba o importanta tot mai mare, iar parbrizele panoramice au devenit o obisnuinta pe modelele americane, in anii 50.

In 1955, Citroen DS a facut senzatie cu geamurile sale laterale fara rama si cu luneta curbata. In anii 60, geamurile laterale au capatat forme mai complexe, iar Lamborghini 350 GTV, un model din 1964, este cel mai bun exemplu in acest sens, cu un cockpit oval! Producatorii de parbrize au inceput sa dispuna de tehnologie din ce in ce mai avansata, astfel incat, 10 ani mai tarziu, Citroen a introdus inovatorul CX, cu luneta concava.

In 1983, pentru a creste securitatea pasagerilor, s-a emis directiva europeana prin care parbrizele laminate deveneau obligatorii. Geamurie ionizate au castigat si ele teren, pentru ca ofereau mai mult confort vizual si termic. Inovatiile ultimilor ani sunt geamurile ce reflecta caldura, cele cu izolatie fonica sau cu antene radio, telefonice, sisteme de navigatie si senzori de ploaie integrate, toate avand ca scop cresterea confortului si sigurantei.