Potrivit art.1 alin. 2 din O.U.G. nr. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor „lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei generale anticorupţie au competenţa să efectueze, în condiţiile prevăzute de lege, activităţi de prevenire şi descoperire, precum şi actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite de personalul M.A.I.”.
[eadvert]
Ofițerii D.G.A. nu pot efectua urmărirea penală decât în baza unei delegări din partea procurorului de caz, deoarece infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 presupun efectuarea urmăririi penale în mod obligatoriu de către procuror. Delegarea dată de către procuror nu poate viza decât exclusiv infracțiunile săvârșite de către personalul M.A.I., neputând fi extinsă la alte persoane. Prin decizia nr. 674/2016, Curtea Constituțională a României a reținut, prin considerentele obligatorii, că ” D.G.A. este o structură specializată în prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu al M.A.I, având, astfel, competența de a desfășura acte de cercetare penală numai în ceea ce privește o anumită categorie de fapte, săvârșite exclusiv de persoane încadrate în cadrul aparatului acestui minister. Încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, atrage nulitatea actului, persoanele interesate având posibilitatea, potrivit art. 282 din Codul de procedură penală, ca, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, să invoce nulitatea respectivelor acte”.
Un argument suplimentar este acela că O.U.G. nr.59/2013, care elimina criteriul de competență după calitatea persoanei, permițând Direcției să efectueze acte de urmărire penală privind orice persoane, a fost respinsă prin Legea nr.324/2013. Acesta a fost și punctul de vedere adoptat prin minuta pentru unificarea practicii judiciare întocmită la întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., D.N.A., D.I.I.C.O.T. şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel (București, 9-10 martie 2020).
Trimite articolul
X
@PROSTOVANUL Fake news says: Prostovane
Considerentele Curtii Constitutionale sunt obligatorii indiferent de admiterea sau respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.
Fake news e capul tau sec.
Paragrafele lipsa din articol says: 31. În ceea ce privește critica potrivit căreia se realizează o extindere nejustificată a competenței Direcției generale anticorupție în sensul instrumentării de către aceasta a unor fapte săvârșite de persoane care nu fac parte din personalul Ministerului Administrației și Internelor, Curtea apreciază că nici aceasta nu poate fi primită. Din analiza reglementărilor în vigoare, Curtea observă, astfel cum s-a arătat anterior, că Direcția generală anticorupție este o structură specializată în prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, având, astfel, competența de a desfășura acte de cercetare penală numai în ceea ce privește o anumită categorie de fapte, săvârșite exclusiv de persoane încadrate în cadrul aparatului acestui minister.
32. În acest context, Curtea reține că autorul excepției critică, de fapt, modul de aplicare a dispozițiilor de lege criticate, apreciind că Direcția generală anticorupție nu putea efectua cercetarea penală în cazul său, deoarece nu făcea parte din personalul Ministerului Administrației și Internelor. Cu alte cuvinte, acesta critică nerespectarea dispozițiilor privitoare la competența după calitatea persoanei în cazul cercetării penale efectuate cu privire la persoana sa. Or, potrivit art. 280 alin. (1) din Codul de procedură penală, încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condițiile prevăzute expres de acest act normativ, autorul excepției având posibilitatea, potrivit art. 282 din Codul de procedură penală, ca, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, să invoce nulitatea respectivelor acte.
33. Astfel, având în vedere că motivele invocate de către autor în susținerea excepției nu sunt veritabile critici de neconstituționalitate, ci, în realitate, privesc modul de interpretare și aplicare a prevederilor de lege criticate, Curtea apreciază că analiza unor astfel de critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată”.
