Fiecare dintre noi se dezvolta și are propriile sale experiențe din care învață si pe care se bazează. Criticandu-l pe celălalt, îi demontezi întreaga lui ființă, experiențele sale, ceea ce reprezintă el. Acesta se simte agresat, respins și rănit. Oricât de bune ar fi intențiile inițiale, durerea este efectul final.

Această eroare apare constant în relații, fie că vorbim de relațiile conjugale, părinte – copil sau relații sociale si profesionale. Oamenii au pretenția ca simpla “bună intenție” să fie suficientă pentru a amorsa efectul dezastruos al criticii. Din nefericire nu se intampla asta. Iar celălalt, oricine si orice ar fi el, trăiește un sentiment profund de durere și dezamăgire. Soluția acestei atitudini distructive constă în exprimarea stării resimțite.

Explicarii celuilalt a efectelor si consecințelor pe care le are ceea ce face sau spune, asupra sa, a noastră sau a celorlalți. Exprimând efectele pe care le produce celălalt, ne exprimăm de fapt o nemulțumire pe care o punem în forma unei plângeri sau a explicării unei stări pe care o resimțim personal.

Exemple:

Critică: Niciodată nu te gândesti la mine!

Plângere: M-am speriat cand ai intarziat;

Critică: Nu este bine ce faci, cum faci!

Plângere: Oare ai putea face si altfel?

Critica blochează dezvoltarea și afectează stima de sine și astfel obținem exact invers din ceea ce ne doream. Mesajul nu mai este primit iar celălalt intră în defensivă. Explicarea consecințelor nu are efectul unui atac la persoană iar celălalt este mai deschis și dispus să coopereze.

Lector Univ. Dr. Psiholog clinician și Psihoterapeut Sorin Nica