Practici criticabile ale procurorilor

 

Răzvan Doseanu – avocat coordonator DOSEANU&ASOCIAȚII

În mod inexplicabil, după sesizarea organelor de urmărire penală, față de persoana împotriva căreia se formulează o plângere penală, se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale, persoana în cauză dobândind calitatea de suspect.

După ce există suspect în cauză, se administrează probe și se ajunge la concluzia că se impune ca dosarul să fie închis printr-o soluție de clasare. Cu toate acestea, înainte de a se adopta soluția de clasare, se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale, persoanei atribuindu-i-se calitatea de inculpat, iar ulterior, fără a se mai administra vreo probă, se dispune clasarea. Adică îl faci pe om inculpat (calitate prealabilă unei trimiteri în judecată), apoi, fără a mai administra vreo probă, închizi dosarul că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru o trimitere în judecată.

Aparent inexplicabilă și nelegală o astfel de instrumentare a dosarului penal. Explicația am aflat-o pe surse: dacă se face plângere împotriva soluției de clasare și plângerea este admisă, atunci dosarul nu se mai restituie procurorului ca să efectueze în continuare acte de urmărire penală, ci judecătorul va reține el însuși dosarul ca să îl soluționeze pe fond. FĂRĂ CUVINTE…