FOTO: Stânga: Cristian Achim. Dreapta sus: Marian Schmidt și Andrei Topai. Dreapta jos: Luca Năstruț și Eduard Toth-Șerbescu.
Noua sa funcție este cea de șef al Academiei CSM Oradea. Cristian Achim ne-a oferit mai multe amănunte despre postul pe care-l ocupă în prezent în cadrul clubului orădean, în cadrul unui interviu.
JB: Cum vă simțiți după ce ați renunțat, fie și temporar, să mai antrenați echipa „leilor roșii”? Nu vă lipsește ceea ce ați făcut în precedentele 17 sezoane?
Cristian Achim: Nu. Nu am niciun fel de regret pentru decizia luată. Consider că este foarte bine, în primul rând pentru sănătatea mea. Eram extrem de epuizat din toate punctele de vedere – mental, fizic, psihic, psihologic. Presiunea propriilor rezultate era enormă, iar această meserie este foarte stresantă. Și atunci, trebuia să fac pasul ăsta obligatoriu. Trebuie să știți că sunt foarte fericit și foarte bucuros cu munca pe care o fac acum și sunt extrem de implicat. În niciun caz, pentru mine nu este un an de pauză, de vacanță.
JB: Care este funcția dumneavoastră actuală și concret, ce presupune aceasta?
Cristian Achim: Funcția mea actuală este de șef al Academiei CSM Oradea, care presupune că eu supraveghez, răspund sau pun în aplicare tot ceea ce ține de grupele de copii și managementul antrenorilor, legat de partea tehnică, de partea sportivă.
JB: Ați impus o metodologie comună de pregătire și antrenament la toate grupele de copii și juniori, pentru a avea o viziune unitară la toate vârstele?
Cristian Achim: Da, bineînțeles. Metodologia diferă puțin în funcție de nivelul de vârstă, pentru că nu poți să impui aceleași indicații metodice la echipa de Liga 1 ca la cea de U13 ani. Dar, în principiu, toate lucrurile trebuie să arate la fel. Sunt foarte preocupat ca un anumit procent din componentele antrenamentului să existe la toate categoriile și să fie făcut așa cum trebuie.
JB: Cu excepția lui Năstruț și Schmidt, Academia nu a prea dat de foarte mulți ani niciun jucător care să se fi impus în echipa de seniori. Au fost câțiva care au evoluat unul-două sezoane, apoi s-au pierdut. Cum se explică acest fapt, deși Academia a avut antrenori de top, precum Marcel Țenter, Călin Pop sau alții din Serbia?
Cristian Achim: În primul rând, nu știu dacă știți care este procentajul, la nivel mondial, de juniori care pot să ajungă la echipa de seniori. Adică, dacă ajunge unul pe generație, este foarte bine și foarte mult. Dar pe lângă Năstruț și Schmidt, Academia CSM Oradea a mai scos și alți jucători valoroși sau promițători: acum îl avem pe Andrei Topai, care face parte din lotul seniorilor, a mai fost Raul Mureșan, care s-a transferat la CSM Galați. De asemenea, Vlad Marinău a fost un jucător de mare calitate, dar el a ales în viață calea academică. Sunt sigur că ar fi putut să ajungă un bun jucător. La fel și Enzo Vescan, care, din păcate, nu mai joacă. Deci, vedeți că nu au fost deloc puțini. Și vor veni și alții, cu siguranță.
JB: Va putea baschetul orădean să mai producă jucători de valoare, așa cum au fost Nicoară, Szijártó, Lázár, Török, care au avut sau încă au cariere respectabile?
Cristian Achim: Eu zic că da. Dar să știți că mentalitatea din vremea acelor jucători s-a schimbat copleșitor. Pe atunci nu existau rețele sociale, nu existau telefoane inteligente. Acum copiii sunt „bombardați” cu tot felul de lucruri, de nenumărate informații și nu este deloc ușor să-i aduci pe calea sportului. Și mai ales la sportul de performanță, care presupune tot felul de renunțări, de sacrificii până la urmă. Întreaga societate s-a schimbat complet. Aceste lucruri se răsfrâng asupra tuturor centrelor de baschet din țară, nu mă refer doar la Oradea. Numărul jucătorilor de baschet a scăzut simțitor în întreaga țară.
JB: Ce v-ați propus să schimbați în cadrul Academiei pentru a îmbunătăți lucrurile?
Cristian Achim: În mare parte v-am răspuns deja la această întrebare. Vreau să avem o linie metodică comună la toate categoriile de vârstă. Eu merg, cât pot, la toate antrenamentele, urmăresc antrenorii, am discuții ulterioare cu ei. Doresc să schimb însă un lucru. La noi, în România, toți antrenorii de juniori pregătesc formațiile la fel ca pe echipele de seniori, lucru care este profund greșit, din toate punctele de vedere. Pentru că tu nu poți să faci la o echipă de juniori ceea ce trebuie să faci la echipa de seniori, unde jucătorii posedă deja bazele tehnico-tactice. Copiii în primul rând trebuie să simtă bucuria de a juca și nu trebuie să fie presați de obsesia rezultatelor.
JB: Care sunt cei mai promițători jucători actuali din cadrul Academiei?
Cristian Achim: Eu am o vorbă: nu mă pronunț sub nicio formă la niciun copil cu vârsta sub 16-17 ani. Am văzut, fără exagerare, în toată cariera mea, sute, poate mii de copii care promiteau – puțin spus „promiteau” – care erau văzuți deja certitudini. Și de care nu s-a ales până la urmă nimic, din diferite motive. Așa că nu are niciun rost să dăm astăzi niște nume, pentru că nu știm ce se mai poate întâmpla cu ei. Tot ce pot să vă spun este că există niște speranțe. Dar de la speranță până la certitudine e o cale foarte lungă. Trebuie să fie sănătoși, trebuie să își dorească să facă sport de performanță până la capăt. Atenție, trebuie să fie dispuși să muncească, să renunțe la o viață socială pe care toți tinerii o au și să aibă o mentalitate de profesioniști. De asemenea, trebuie să aibă niște părinți care să înțeleagă fenomenul.
JB: Ați afirmat că doriți să vă retrageți un sezon, să vă luați o pauză de un an, în care să nu antrenați echipa de seniori. Vă gândiți cumva să prelungiți această perioadă?
Cristian Achim: Nu m-am gândit deocamdată la nimic. Suntem de-abia în luna octombrie. Am dorit să fac pauză un an. Poate după aceea voi rămâne aici, poate voi merge în altă parte. Nu știu. Efectiv, habar n-am. Pentru că nici nu vreau să mă gândesc. În acest moment sunt foarte implicat în noua mea funcție și îmi place teribil de mult ceea ce fac. Ce va fi, nu pot să știu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!