De la ginerele Budea Georgian, pentru MEŞTER PETRU.
Petrişor
Când cuvintele îmi scapă
Asemenea lacrimilor de pe obraz,
Când m-ai lăsat într-o lume
Ce şi-a pierdut orice haz.
Când vorba bună de la tine
N-o voi mai auzi
Îmi vei auzi plânsul
Oriunde ai fi.
Când zâmbetul tău
Îmi va trăi doar în inimă
Vreau să ştii
Că ai plecat cu o parte din mine.
Dar te voi face mândru
Şi voi zâmbi, într-o zi,
Îţi voi păstra binele incoruptibil,
Şi în acea zi voi ştii
Tot ce-i posibil.
Mi-ai lăsat averile tale cele mai de preţ,
O soţie iubită, o fică, în virtute, răsfăţată.
Cea mai dulce filosofie, dar mi-aş fi dorit
Să te mai aud râzând încă o dată.
Citiți principiile noastre de moderare aici!