Presa rusă confirmă că Moscova pregătea o lovitură de stat la Chişinău în 2005

Moldova a cunoscut şi furia, şi mila Rusiei. În 2003, Moscova a încercat să soluţioneze în mod definitiv conflictul transnistrean şi să unească republica. O misiune importantă i-a fost încredinţată adjunctului şefului administraţiei de atunci a Kremlinului, Dmitrii Kozak. După consultări intense cu Tiraspolul şi Chişinăul, doar în câteva luni, el a reuşit să apropie poziţiile părţilor aflate în conflict într-atât încât preşedintele moldovean Vladimir Voronin şi liderul transnistrean Igor Smirnov au parafat Memorandumul privind soluţionarea conflictului transnistrean, elaborat sub supravegherea lui. Dar, în momentul cel mai responsabil, când Putin era gata să zboare la Chişinău, ca personal să binecuvânteze reconcilierea dintre Moldova şi Transnistria, Voronin s-a răzgândit să semneze planul rusesc de soluţionare a conflictului transnistrean.

După aceasta, relaţiile dintre Chişinău şi Moldova s-au înrăutăţit într-atât încât în timpul alegerilor parlamentare din 2005 Kremlinul a încercat să organizeze în Moldova o revoluţie pentru a înlătura regimul comunistului Voronin. Dar acela a rezistat graţie faptului că a îmbrăţişat vectorul integrării europene”.

Textul de mai sus reprezintă un fragment dintr-un articol de analiză întitulat „Unde s-a pierdut Transnsitria”, publicat pe data de 21 martie, în revista „Vlasti” (Puterea) – un supliment al cotidianului moscovit „Kommersant”, cunoscut drept unul foarte apropiat puterii şi serviciilor speciale de la Moscova, denumit şi „vocea neoficială a Kremlinului”.

Iurie Rosca il voteaza pe Vladimir Voronin pentru un nou mandat de presedinteAutorul, Alexandr Soloviov, sugerează că Moscova încurajează negocierile dintre Chişinău şi Tiraspol şi chiar este gata să accepte o soluţie pentru conflictul transnistrean care ar garanta integritatea teritorială a Republicii Moldova, dacă Chişinăul se angajează să respecte câteva condiţii: staţionarea în continuare a trupelor militare ruse în stânga Nistrului, menţinerea, recunoaşterea şi garantarea internaţională a statului de neutralitate, acordarea unor garanţii ferme că Republica Moldova nu va deveni niciodată membru al NATO şi că pe teritoriul ei nu vor fi dislocate trupe militare străine, altele decât cele ruse.

Articolul reprezintă o analiză a evoluţiei relaţiilor Rusiei cu Moldova şi Georgia, după recunoaşterea de către europeni şi americani a independenţei regiunii Kosovo şi în contextul deciziilor summitului NATO de la Bucureşti. Soloviov constată că Moscova, în prezent, îşi doreşte mult să soluţioneze conflictul transnistrean ca să poată să-şi atribuie un asemenea succes şi mai ales să le demonstreze occidentalilor că Federaţia Rusă poate rezolva un conflict separatist respectând integritatea teritorială a statului în care s-a produs şi de o altă manieră decât au procedat occidentalii recunoscând desprinderea regiunii Kosovo de Serbia. Din aceste considerente Moscova îi impune pe liderii secesionişti transnistreni să reia negocierile în format 5+2 iar pe Smirnov să se întâlnească cu preşedintele Vladimir Voronin. Soloviov lasă să se înţeleagă că Moscova este gata să accepte o soluţie pentru problema transnistreană dacă aceasta satisface interesul de bază al fostei metropole sovietice: menţinerea Republicii Moldova în zona de influenţă a Federaţiei Ruse, mai ales după ce Ucraina şi-a manifestat dorinţa de a adera la NATO iar în decembrie va deveni membru al planului de pre-aderare.

Menţinerea Republicii Moldova în zona de influenţă rusească înseamnă pentru Moscova, în primul rând, staţionarea fără niciun termen limită a trupelor sale pe teritoriul nostru naţional, menţinerea statutului de neutralitate, garantarea internaţională a neutralităţii şi oferirea unor garanţii că în Republica Moldova nu vor fi dislocate trupe sau tehnică militară ale Alianţei Nord-Atlantice.

Amintim că scenariul privind o posibilă răsturnare de putere la Chişinău a fost dezbătut pe larg în mai multe publicaţii de la Chişinău, în special, în cotidianul FLUX. De asemenea, mai mulţi politicieni, printre care şi liderul creştin-democrat Iurie Roşca au dezvăluit, cu diverse ocazii, detalii referitoare la intenţiile Kremlinului de a reinstala în Republica Moldova o putere politică docilă Moscovei, fapt ce a determinat votarea de către o parte dintre reprezentanţii opoziţiei de la Chişinău a preşedintelui comunist Vladimir Voronin, aflat la acea perioadă în dizgraţiile administraţiei prezidenţiale de la Moscova