Înscrişi în concursul unic în ţară „Şcoala fără violenţă”, demarat de Poliţia Bihor, 17 liceeni şi 15 elevi de gimnaziu au şi dat soluţii pentru reducerea violenţei de orice fel în rândul minorilor. Ei cer şi celor ce conduc ţara să schimbe priorităţile naţionale, să le acorde mai multă atenţie, siguranţă şi credit pentru a se dezvolta într-un climat de apreciere a valorilor reale.
JB a încurajat dintotdeauna educaţia în rândul copiilor dată de poliţişti, în mod voluntar, cu scopul reducerii victimelor din rândul copiilor, dar şi a delicvenţei juvenile. Drept răsplată pentru curajul, creativitatea, discernământul, şi originialitatea şi soluţiile date, JB publică eseurile concurenţilor, elevi de gimnaziu şi liceu, de la „Şcoala fără violenţă”.
Acasă, pe stradă, la şcoală auzim tot mai des folosit cuvântul violenţă. Dar oare ce vrea să însemne asta? Ce anume stârneşte acest comportament? Internetul, televizorul, vizionarea unor filmuleţe agresive, duc treptat, treptat la un comportament deviant.
Ei bine, violenţa, până nu demult, credeam că înseamnă lovirea, agresarea corporală a cuiva. Mai târziu, văzând chiar în jurul meu tot felul de răutăţi, până şi din partea unor aşa-zişi ”prieteni”, am înţeles că violenţa e manifestată nu doar fizic, ci şi psihic şi verbal. Ea e manifestată atât în familie, cât şi la şcoală.
Şcoala ar trebui să fie un mediu sigur, unde elevii pot acumula cunoştinţe care să-i ajute în viitor. Din păcate nu e aşa, şi aici apar violenţe.
Violenţa şcolară nu e un fenomen nou, dar astăzi e mult mai mediatizat. În trecut elevilor li se aplicau pedepse corporale de către cei implicaţi în educaţie. Acum violenţa şcolară a coborât în rândul elevilor. Din nefericire, mai ales copiii provenind din medii defavorizate zilnic sunt agresaţi fizic, dar şi verbal, punându-li-se porecle, imitându-i, ironizându-i şi aşa mai departe.
Întrebând un coleg bătăuş de ce are un astfel de comportament, acesta mi-a răspuns: “Viaţa este o junglă, îţi ajută tot mai mult, dacă ştii să te baţi!”
Nu pot rămâne indiferent la astfel de răutăţi, de aceea vreau să fiu şi eu un mic militant împotriva violenţei. În acest sens am demarat deja, împreună cu doamna dirigintă, tot felul de acţiuni pentru sensibilizarea colegilor, printre care prezentarea unor imagini cu “victime” ale violenţei, dar şi prezentarea repercursiunilor răsfrânte asupra celor implicaţi, precum şi asupra familiilor lor. Cu toate că uneori mi se spune că sunt exagerat de tolerant, tind să cred că misiunea mea este aceea de a-i face pe colegii mei să înţeleagă faptul că, a fi violent nu înseamnă să fii superior, ci dimpotrivă. Prin comportamentul meu, dar şi prin acţiunile mele exemplare, încerc să fiu un model demn de urmat şi pentru ceilalţi. Ăsta e doar începutul, dar nu vreau să mă dau bătut, cu toate că uneori mi se pare o misiune imposibilă. Sunt tot mai mulţi elevi care renunţă la obiceiurile proaste, conştientizând ce mult rău fac celor dragi, celor apropiaţi.
Prietenia, respectul, omenia sunt câteva calităţi care ar trebui să ne caracterizeze pe fiecare.
“Prietenia învinge violenţa!”
“Răzbunarea nu poate avea înţeles; rănind nu ţi se duce rana din suflet.” (Nicolae Iorga)
Elev: Dumiter Cosmin
Profesor coordonator: Taichiş Mirela
Şcoala Gimnazială Nr.2 Remeţi
Citiți principiile noastre de moderare aici!