Acceptarea moștenirii

Potrivit dispozițiilor art. 1.108 Cod civil, acceptarea poate fi expresă sau tacită.

Acceptarea moștenirii este un act sau fapt juridic unilateral și irevocabil prin care succesibilul își însușește în mod definitiv moștenirea transmisă  în mod provizoriu de la deschiderea acesteia, prin care se consolidează titlul său de moștenitor.

Actul de acceptare al moștenirii, trebuie să fie făcut de succesibil în termenul de opțiune succesorală de 1 an.

Acceptarea este expresă când succesibilul își însușește explicit titlul sau calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată (alin. 2 art. 1108 Cod civil). Voința succesibilului  trebuie manifestată în forma scrisă din rațiuni de ordin probatoriu, prin înscris autentic sau prin sub semnătură

Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor (alin. 3 art. 1108 Cod civil).Actele de acceptare tacită trebuie să  fie neechivoce în sensul însușirii calității de moștenitor, acceptarea tacită atât în cazul moștenirii legale cât și în cazul moștenirii testamentare. Actele de acceptare tacită pot fi făcute personal de succesibil, prin reprezentanții legali în cazul minorilor și interzișilor judecătorești, sau prin mandatar,  în cazul persoanelor care au capacitate deplină de exercițiu.

Potrivit art. 1.110 alin. 1Cod civil, sunt acte de acceptare tacită:

1. a) înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moștenirii;
2. b) renunțarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moștenitori determinați;
3. c) renunțarea la moștenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoștenitorilor sau moștenitorilor subsecvenți.

Pot avea valoare de acceptare tacită a moștenirii actele de dispoziție, administrare definitivă ori folosință a unor bunuri din moștenire (alin. 2).

Potrivit dispozițiilor alin. 3 din art. 1110,  actele de conservare, supraveghere și de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul și-a însușit prin ele calitatea de moștenitor. Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moștenirii.