Așa s-a întâmplat, de pildă, în speța de la Aeroportul Oradea, ajuns gazdă bună doar pentru aterizările și decolările păsărilor călătoare. Timp în care Pasztor s-a pricopsit și cu acuze de înaltă trădare, din partea fostului manager aeroportuar purtător de epoleți, Gheorghe Pașc.

După ce Pasztor și Mang au scăldat-o mai bine de-un an cu Aeroportul, venind cu zero soluții, iar Consiliul de Administrație format din politruci a transformat concursul pentru noul manager într-o comédie proastă, oamenii lui Tăriceanu au schimbat macazul, punând Aeroportul în brațele liberalilor lui Bolojan.

În același an 2019, clădirile din centrul vechi al Oradiei, aparținând Consiliului Județean, au rămas aceleași pete de rușine pe obrazul orașului, în care tot mai multe clădiri din Centrul Istoric își schimbă fața. Este vorba, în primul rând, despre fosta Policlinică mare, impunătoare, dar aflată într-o stare deplorabilă, pentru care administrația județeană nu găsește fonduri s-o reabiliteze, de aproape patru ani încoace. Rămâne de văzut când va fi finalizat Muzeul Țării Crișurilor, ca să putem avea un muzeu cu adevărat modern, cu exponate, mobilier și iluminat special, menite să atragă publicul larg, într-un spațiu rezervat până acum doar unui public de nișă.

Tot anul trecut, Ioan Mang a promis o sală ultramodernă de concerte, în zona Universității. Însă, după o conferință de presă organizată în aprilie, în care s-au prezentat niște schițe cu o clădire aerodinamică, nu s-a mai auzit absolut nimic despre proiectul estimat la 6 milioane de euro. Mang spera și la o finanțare din partea Ministerului Culturii, care, însă, nu a mai venit, din zona PSD. Era, însă, doar o fumigenă. Așa cum tot o fumigenă se dovedise a fi și anunțul făcut de conducerea CJ Bihor împreună cu Tarom, pentru curse aeriene de la Oradea către Barcelona și Milano, amăgire desconspirată la finalul lunii februarie, anul trecut.

În privința parcurilor industriale, în 2019 s-au făcut progrese, însă nu s-a reușit nicio inaugurare. Aceasta chiar dacă parcul industrial din Tileagd fusese inițiat încă de pe vremea fostului președinte Cornel Popa. Probabil că infrastructura parcului va fi finalizată până la alegerile locale din acest an și ne așteptăm la o inaugurare cu fast. Rămâne, însă, de văzut, dacă inaugurarea se va realiza în prezența vreunui investitor stabilit în viitorul parc industrial localizat pe marginea E60, între Oradea și Aleșd.
Cât despre parcurile din Săcueni, Tămășeu și, eventual, din zona Beiuș – Ștei, mai e mult până departe. Așa cum mai e mult până la conectarea acestor inițiative industriale la rețeaua națională de gaze naturale, critică pentru atragerea locatarilor.

La capitolul plusuri, rămân doar cei 142 de kilometri de drum județean, pe care s-a turnat asfalt nou, după cum raportează vicepreședintele Ioan Mang, liderul PSD Bihor. Însă și aici, liberalii s-au străduit să indice zone unde asfaltul s-a turnat fără rost, doar pe criterii politice, reclamații coroborate cu bănuiala lucrului făcut de mântuială. Timpul ne va arăta ce calitate au asfaltările ordonate de Mang. Însă, dacă Ioan Mang a reușit să cruțe zecile de mii de șoferi măcar de unele drumuri către service-urile auto, în schimb, așteptăm, în continuare, traseele cicloturistice din jurul Oradiei, promise de președintele Pasztor, în campania electorală din 2016.

Actuala administrație mai are la dispoziție cel mult cinci luni pentru a livra ceva electoratului bihorean. Apoi, la urne! Sper că, la 30 de ani după, bihorenii vor avea inspirația de a pune soarta județului în mâna unor oameni care să vrea și să poată, cu adevărat, să facă ceva palpabil pentru dezvoltarea reală a acestui județ. Joburi mai bine plătite, drumuri mai bune și generarea unor dezvoltări care să pună cu adevărat în în valoare mediul înconjurător cu care au fost binecuvântate aceste locuri. Este evident că județul are nevoie de conducători puternici, care să treacă dincolo de logica partizanatului politic, pentru a vedea tabloul, în ansamblul său.

Nu putem afirma că suntem o comunitate care se dezvoltă sănătos dacă doar cei care locuiesc în Oradea trăiesc bine, chit că și aici se resimt, încă, destule lipsuri. În același timp, este cât se poate de evident că Bihorul are argumente forte pentru un turism de masă, însă investițiile lipsesc cu desăvârșire, îndeosebi în zona montană.