În 26 noiembrie 2018 s-au împlinit 13 ani de când se desfășoară procesul nostru. Am solicitat atât noi, cât și prin avocat, dar am pierdut la tribunal fiecare proces. Definitiv și irevocabil.

Eu am moștenit părți din păsunea comună după părinții și bunicii mei, iar acum mă întreb ce ar mai trebui să fac în continuare? Consider că dovezi mai clare decât foaia de posesiune și foaia de proprietate nu trebuie. Pe aceste acte sunt înscrise părțile ce li se cuvin bunicilor mei din pășunea comună.

Dacă eu pot dovedi cu foaia de posesiune, cu foaia de proprietate, cu certificatul de căsătorie, cu certificatul de deces că bunicul este strămoșul meu, ceea ce înseamnă că ce a fost a lui este și al meu.

În dezbatere am fost refuzat din două motive:

1. Asociația a fost reînființată prea târziu.

2. Nu am putut dovedi că foștii proprietari ai pășunii comune au constituit o asociație pe vremea aceea.

În prezent trăim într-o lume modernă, unde orice se poate afla de pe internet, orice lege care se referă la pășunile composesorale.  Părerea mea este că nu poate să aducă o lege prin care restituirea imobilelor este legată de un termen, întrucât acest lucru este anticonstituțional. Adică, până când eu trăiesc, pot revendica partea strămoșilor mei, dacă dispun de actele corespunzătoare.

Am pierdut procesul în tribunal, dar consider că mai există două posibilități:

1. Eu solicit restituirea proprietății după strămoșii mei prin avocat, dar acest lucru este foarte incert, foarte costisitor și necesită mult timp.

2. Deși este și acest lucru incert, merită să încerc să mă reprezint pe mine în proces.

Respectul față de strămoși mă obligă să încerc una dintre cele două posibilități.

În localitatea Borș nu prea este voie și nu este politicos să vorbim despre aceste lucruri în fața autorităților și cred că de aceea, din 48 de persoane, eu sunt singurul care încă se mai străduiește să găsească o altă soluție. Ceilalți spun că deja este prea târziu, că totul pare fără speranță și că dacă în cei 13 ani nu am obținut nici un rezultat se aplică vorba din popor „După ploaie, chepeneag”.

Pentru că proverbul românesc spune că „încercarea moarte n-are” eu gândesc altfel și cred că dacă am crezul în Dumnezeu și dacă am speranță în rațiunea sănătoasă populară am să reușesc.

Nu sunt membrul unui partid, politica nu a fost inventată pentru mine, nu știu și nici nu vreau să discut despre aceasta, motiv pentru care, în acest articol, intenționat nu am trecut nici un nume pentru că nu vreau să fac aluzii tendențioase sau jignitoare la adresa nimănui. Pe această cale, în cazul în care cineva se simte jignit de acest articol, îmi cer scuze.

În final, aș vrea doar să spun că nu cer proprietatea nimănui, dar ce este al meu nu pot să las în limita raționalității și nici nu poate lua nimeni nici o putere sau lege de la mine. S-ar putea vorbi mult și despre restituirea imobilelor care au fost luate pe nedrept, întrucât acest lucru prezintă o problemă peste tot la nivel național dar, din păcate, la noi dezbaterea, discuțiile civilizate și cultura raționamentului este la un nivel foarte scăzut.

Isza Attila