Contestația este o cale administrativă de atac care nu înlătură dreptul la acțiune al celui lezat. Pot fi contestate și deciziile de nemodificare a bazei de impozitare.

Obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat. Contestația se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat și nu este supusă taxelor de timbre. Contestația se depune în 45 zile de la comunicarea actului admistrativ, sub sanctiunea decaderii. Contestatia poate fi retrasă . Dreptul de a înainta o nouă contestație înăuntrul termenului de 45 zile nu se pierde.

În soluționarea contestației, organul de soluționare competent se pronunță prin decizie . Mai întâi se pronunță asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se mai procedează la analiza pe fond a cauzei. Dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația se respinge fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei. Contestațiile se soluționează în termen de 45 zile , însă acest termen poate fi uneori prelungit unilateral). Deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.