Un Euro-trip pe care mi l-am plămădit pentru a mă purta prin Budapesta, Viena, Munchen, Paris, bazinul industrial Rin – Ruhr, Roma, Florența și înapoi spre casă, la Oradea.

O mare clepsidră creionată pe harta Europei, pusă la cale prin intermediul platformei interrail.eu, ce mi-a dat șansa să înțeleg și mai bine realitățile spațiului european de care noi, românii, aparținem de drept.

De drept, însă nu și de facto, deoarece, privind exclusiv din perspectiva calității călătoriei cu trenul, dincolo de ceasul pierdut aiurea în vama Episcopia Bihor – Biharkeresztes, consecința neapartenenței la Schengen, ne despart de Europa secolului XXI cei peste 200 km/h cu care occidentalii de toate vârstele gonesc zi de zi pe calea ferată, între marile lor centre urbane, într-un du-te vino aiuritor.

E o adevărată experiență să constați cum ți se înfundă urechile la cei peste 250 de km/h pe care trenul Railjet pus la dispoziție de operatorul feroviar austriac ÖBB îi atinge, între Budapesta și Munchen.

Ulterior, TGV-ul dintre Munchen și Paris a plusat, atingând și 317 km/h. 850 de kilometri parcurși în cinci ore și jumătate. Sau Thalys-ul franco-belgian, ce străbate distanța de 500 de kilometri între Paris și Dusseldorf în doar patru ore. Și mai mult, săgeata roșie italiană Frecciarossa reușește să anuleze cei 570 de kilometri dintre Milano și Roma în max. trei ore, rulând și cu 300 de km/h. Un tren rapid ce pornește la fiecare 30 de minute, între cele mai mari două orașe din peninsulă.

În Italia sunt chiar de două companii ce oferă trenuri rapide, deoarece compania de stat are acum și un concurent privat, pe .Italo, ce m-a scos din magnetismul Cetății Eterne pentru a mă arunca în beția Renașterii florentine, absorbind cei 280 de kilometri în doar o oră și jumătate.

Peste doar câteva zile, bihorenii și clujenii vor putea ajunge la Viena, via Budapesta, în opt ore cu trenul pus la dispoziție de ÖBB, grație colaborării cu CFR Călători. Din perspectiva orădenilor, este o distanță similară cu cea către București.

Însă, dacă în capitala fostului imperiu vom ajunge în opt ore, fără să ne impregnăm de mirosuri dubioase, iată că cea mai elegantă legătură feroviară dintre Oradea și Capitala țării noastre are nevoie de circa 13 ore pentru a ajunge la destinație.

Mi-e greu să-mi reprim gustul amar, când, în acest secol al vitezei pe orice suport, știu că diferențele între noi și Occident pot fi reduse semnificativ, dacă ar rodi un interes real la București. Nu putem invoca resursele financiare, ci mai degrabă felul în care știm să ne respectăm noi, ca popor. O problemă ce ține, până la urmă, de securitatea noastră economică, acum, la ceas de Centenar.