De curând am aflat că dr. Dumitru Mohan, care împlineşte la începutul lui februarie 65 de ani, va fi pus pe tuşă de ziua lui, din funcţia de şef de secţie. S-a decis asta zilele trecute.
JB a aflat şi că neurochirurgul Mohan ar putea de fapt să aibă dreptul de a mai rămâne în funcţie încă 8 luni de la împlinirea vârstei, până când îi expiră contractul la Universitatea Oradea, unde e conferenţiar.
Doctorul Mohan nu cred că mai are nevoie de funcţie pentru bani sau reputaţie. Lucrează ca angajat la Oradea din 1976. Primii cinci ani era aici angajat, dar fizic lucra la Bucureşti, unde a fost repartizat. Iar apoi doar la Oradea, cu somităţi medicale din chirurgie. Precis o duce bine financiar, iar profesional e încă solicitat să opereze şi în alte oraşe din ţară şi în clinici private şi, de exemplu, în Ungaria.
Şi până acum nu s-a auzit ca dr. Mohan să opereze pe cineva şi să îi scoată altceva decât trebuia sau că nu a făcut bine operaţia. Şi mulţi medici vor încă să înveţe de la el.
Prin urmare, înlăturarea lui de la şefia secţiei de neurochirurgie mai repede decât expirarea contractului de muncă de la UO ar da, cum zic unele halate albe, dovadă nu neapărat de nelegalitate, ci de lipsa celor şapte ani de acasă. Şi parcă văd că peste câţiva ani se va da uitării acest episod şi „se va decide” ca neurochirurgia bihoreană să îi poarte numele. Nu ar fi pentru prima dată în ţară când o valoare medicală este marginalizată sau desconsiderată în timpul vieţii şi abia după ce se mută în ceruri, cei rămaşi pe pământ să îi recunoască valoarea.
În acelaşi timp, este cel puţin ciudat cum Bihorul nu reuşeşte să cureţe mai repede tagma medicală bihoreană de persoane care nu fac cinste sistemului medical. Adică avem în Bihor doctori foarte buni şi neremuneraţi destul ori neevidenţiaţi, iar cei care sunt prinşi cu mită, scapă basma curată (apropo, un lider, chiar şi din medicină este, de fapt, lider nu pentru că se ridică pe el însuşi, ci pentru că ridică, evidenţiază şi cultivă valorile de lângă el).
Să ne amintim cazul doctorului prins cu şpagă de la studenţi sau de cazurile cadrelor medicale de la Expertiză Medicală de la Casa de Pensii. Adică treci examenul la Medicină doar dacă dai şpagă la „profu”. Adică zeci de ani, o grămadă de bihoreni cu diverse tipuri de handicap real şi grav au fost batjocoriţi şi puşi să dea mită o dată pe an dacă voiau prelungirea pensiei pe caz de boală, iar alţii, la fel, puşi să dea mită dacă voiau să li se fabrice dosare false medicale în vederea pensionării.
De ce acţionăm invers tot timpul, noi, românii? De ce nu putem să acceptăm să ne descotorosim de incapabili şi infractori şi să avem grijă de valori? Valori care, de cele mai multe ori, sunt recunoscute mai repede de străini, nu la noi acasă, unde trăiesc, lucrează şi fac plus valoare judeţului.
Citiți principiile noastre de moderare aici!