Drepturile persoanelor percheziționate

Sunt reglementate de Codul de procedură penală percheziția corporală, percheziția vehiculului, percheziția informatică și percheziția domiciliară.

Percheziția corporală se efectuează atunci când, există o suspiciune rezonabilă că, prin efectuarea acestei percheziții, vor fi descoperite urme ale infracțiunii, corpuri delicte sau alte obiecte ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului.

Aceasta constă în examinarea corporală externă a unei persoane, respectiv a cavității bucale, a nasului, urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său, la momentul efectuării percheziției. Nu poate constitui obiect al percheziției corporale examinarea internă a persoanei, această examinare putând constitui obiectul unui alt procedeu probatoriu, respectiv examinarea fizică.

Percheziția corporală nu necesită emiterea unui mandat de percheziție și poate fi dispusă dacă este începută urmărirea penală într-o cauză, dar în cazul infracțiunilor flagrante, aceasta poate fi dispusă chiar înaintea începerii urmăririi penale.

Aspectele constatate ca urmare a percheziției corporale sunt consemnate într-un proces – verbal.

Persoana percheziționată are dreptul de a i se înmâna un exemplar din Procesul – verbal de către organul judiciar sau autoritatea care are atribuții în asigurarea ordinii și securității publice care a efectuat percheziția. De asemenea, acesta se semnează pe fiecare pagină de persoana percheziționată, însă, dacă aceasta are obiecțiuni, nu vrea sau nu poate să semneze, se va face mențiune despre motivele imposibilității sau refuzului de a semna.

În cazul infracțiunilor flagrante, avocatul suspectului sau al inculpatului percheziționat corporal nu are dreptul să asiste la efectuarea acesteia.

Înainte de a fi efectuată percheziția corporală, persoanei percheziționate i se solicită predarea de bunăvoie a obiectelor căutate, iar în cazul în care acestea sunt predate, percheziția nu se mai efectuează, decât dacă se consideră necesar, pentru căutarea altor obiecte sau urme.

Este foarte important de reținut faptul că, percheziția trebuie să fie efectuată cu de o persoană de același sex cu cea percheziționată și cu respectarea demnității umane, fiind prevăzută obligația organului judiciar să aibă o atitudine de respect faţă de demnitatea oricărei persoane implicate în cauză cu respectarea dreptului persoanei la integritate fizică şi psihică, supunerea acesteia la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane sau degradante fiind pedepsită prin lege.

Menționăm faptul că România tocmai a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea pronunțată la data de 17.01.2017 în cauza Cacuci și S.C. Virra&Cont Pad S.R.L. împotriva României, constatându-se încălcarea art. 8 din Convenție în ceea ce privește percheziția genții reclamantei. Astfel, s-a arătat că mandatul emis în cauză nu menționa în mod concret că  o percheziție corporală poate fi efectuată pe baza articolului 106 din VCCP, nici nu conținea nici un motiv concret care să fi justificat o astfel de măsură. De asemenea, procurorul prezent la percheziție, de asemenea, a omis să precizeze scopul și aria de percheziție corporală.