Infracțiunea de cămătărie

Anterior infracțiunea a fost incriminată prin Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie.

Prin camătă se înțelege dobânda pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut . Cămătarul este persoana fizică ce dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete .

Sesizarea organelor de urmărire penală se poate face fie ca urmare a unei plângeri din partea persoanei vătămate , fie ca urmare a unui denunț sau se poate face o sesizare din oficiu , infracțiunea fiind guvernată de principiul oficialității.

Legea nu permite retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților , iar sumele de bani obținute din activitatea de cămătărie ar trebui confiscate , în măsura în care nu sunt restituite persoanei vătămate.

Având în vedere că prin decizia nr. 26/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept , urmează ca fiecare instanță de judecată să aprecieze de la caz la caz ce se întâmplă în situația în care acțiunile de remitere efectivă a sumelor de bani au avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 216/2011 sau art. 351 din Codul penal , iar activitatea de percepere a dobânzilor a avut loc după intrarea în vigoare a Legii nr. 216/2011.

Opinia majoritară este în sensul că infracțiunea se consumă în momentul în care s-au săvârșit suficiente acte de dare de bani cu dobândă, iar momentul epuizării activității infracționale este cel al ultimului act de executare , fiind indiferent sub acest aspect momentul încheierii dobânzii.