Este şi mai grav că încearcă prin postaci pe reţele de socializare, mare parte din media şi prin persoane mai mult decât supuse să jignească orădenii care nu au ieşit la vot şi nu au pus ştampila pe „Da”.
„Puturoşi, leneşi, indiferenţi, îşi merită soarta, merg la cârciumă, iarbă verde şi biserică în loc să voteze” etc – sunt doar câteva aprecieri la adresa orădenilor transmise de cei care au încercat cu disperare să se atingă pragul la vot pentru unirea municipiului cu poate cea mai bogată comună din Bihor.
Şi aud că nu se renunţă la ideea referendumului şi că se va relua votarea. Tot din banii noştri.
Dacă vorbim de bani, cică s-au cheltuit, oficial, doar, vreo 100.000 euro pentru acest referendum DIN TAXELE ORĂDENILOR.
Poate de aceea şi poate din cauza agresivităţii acestei campanii şi a aroganţei dovedită în ultimii ani la Oradea au şi dat chix peneliştii. Banii orădenilor au fost aruncaţi efectiv, altfel nu îmi explic cum cutiile poştale s-au umplut în număr mult prea mare faţă de numărul locatarilor. La fel cu concertul de vineri: a costat şi el bani grei, a fost mai degrabă destinat tinerilor şi nu unei plaje mai largi de votanţi, iar orădenii nu au mai pus botul.
Mai departe: vineri am văzut pe Corso mari reprezentanţi ai PNL-ului încercând să împartă pliante, asta după ce tot oraşul a fost îmbâcsit de nuanţele respective.
Înainte să înjure orădenii, creatorii acestei idei costisitoare şi fără efect ar trebui să îşi facă mea culpa pentru că s-au obişnuit să intre cu bocancii în viaţa cetăţenilor plătitori de taxe. Şi orădeanul nu mai crede în Făt Frumos pe cal alb care va salva oraşul, nu mai stă să asculte poveşti înfloritoare, cu atât mai mult să adore ideile băgate cu tolcerul.
Şi dacă nu am votat, ce? – ne exterminaţi pe toţi? Sloboziţi Jihadul pe cei ce nu au votat sau veţi înceta a-i mai înjura pe cei ce v-au ales la cârma oraşului iar acum i-aţi pierdut?
Mie îmi aminteşte de epoca ceauşistă, când ne obligau să facem PTAP. Ne obligau să ne îmbrăcăm în acel costum albastru, cu bască pe cap şi să defilăm prin oraş. Tocmai de aceea pentru că ne obligau, eu şi alţi colegi de liceu din Gojdu alegeam să mergem la piscină la Dacia, asumându-ne riscul de a fi prinşi şi pedepsiţi de profesorii ceauşişti. Şi am prins încredere când la piscină am dat nas în nas cu nişte profesori de calitate umană extraordinară, care au ales şi ei să se sustragă de la ceauşisme şi să bea o bere liniştiţi.
Mai lipseşte acum să ni se verifice buletinele ca să vadă cine nu a mers la vot, iar apoi să vină cu te miri ce repercusiuni.
Acest sentiment m-a încercat la acest referendum şi probabil nu doar pe mine, din moment ce prezenţa la vot a fost atât de scăzută la Oradea.
Poate că dacă se încercau alte metode, poate dacă informarea era mai corectă şi nu atât de agresivă, unirea forţelor celor două localităţi s-ar fi realizat cu mare uşurinţă şi cu bani mai puţini.
Electoratul nu e prost, dar îi e lehamite şi şi-a pierdut încrederea în cei ce conduc urbea. Aviz pentru următoarele alegeri şi referendumuri!
Citiți principiile noastre de moderare aici!