Așa cum am promis încă de la precedentul articol, încercăm să ne desprindem de responabilitățile zilei de luni pentru a servi cititorilor o evadare din cotidian prin abordarea unor teme de actualitate.

Dacă data trecută am povestit despre puterea ce stă în spatele cuvintelor, de această dată a fost luată în vizor lipsa iubirii de sine și modul în care această ne afectează viața și relațiile cu cei din jur.

Iubește-te pe tine însuți

„Cel care nu se iubește pe sine va aștepta mereu ca ceilalți să-l iubească. Altfel spus, cel în cauză îi va cere constant partenerului (și celorlalți! ) să-l iubească, să-l aprecieze și să-l înțeleagă.

Se va dovedi astfel, pe cât de excesiv și nesățios, pe atât de nemulțumit și nesatisfăcut. Așteaptă întotdeauna dovezi de dragoste, atenție și afecțiune din partea partenerului și a celorlalți. Pândește cuvintele, vânează gesturile și este mereu nemulțumit pentru că celălalt sau ceilalți nu sunt așa cum ar trebui și nu îi oferă ceea ce el consideră că ar fi normal și ar merita să primească. Îi sunt permanent necesare confirmări, reasigurări. Se teme să nu piardă atenția celuilalt, a ființei iubite și a celorlalți.

Trăiește plin de neliniște și agitație și se simte covârșit de panică la cel mai mic gest, aparent de răcire sau detașare. De altfel, se așteaptă constant să fie părăsit: interpretează gesturile, cuvintele și atitudinile într-un sens care îi este defavorabil, nereținând decât ceea ce i-ar mărturisi stingerea iubirii partenerului sau finalul relației și i-ar mărturisi stingerea iubirii partenerului, confirmându-i faptul că nu poate fi iubit și nu merită grijă și atenție din partea celorlalți. Ceilalți vor observa la o astfel de persoană că vede și aude numai ceea ce dorește.

Instabilitate sentimentală

Stările ei de spirit sunt extrem de instabile, trecând foarte repede de la exaltare la depresie, de la adorație la acuzație și infamie. Partenerul său, surprins la început, nu mai găsește soluții și ulterior, plictisit și dezamăgit, nu va mai acorda atenție nici formulelor de adulare, nici reproșurilor.

Astfel această persoană care își va sufoca și își va epuiza partenerii, îi va și dezorienta creându-le constant o stare de confuzie și derută. Ceea ce nu va face deloc bine relației și va conduce constant la rupturi ale relațiilor. Celălalt, obosit, va pune capăt relației într-un final. Sunt situații în care persoana nesățioasă pune capăt relației, fiind foarte sigură de faptul că celălalt are o problemă și nu-i poate oferi iubirea de care are nevoie.

Decât să ai, e să fii

Va apărea constant întrebarea: de ce mi se întâmplă mereu mie?! Din ce cauză nu am avut noroc nici de data asta?! Ce se întâmplă cu oamenii ăștia, chiar nu mai știu să iubească, nu mai știu să ofere iubire?! Din păcate însă, lucrurile stau altfel.

Persoana în cauză nu își pune o întrebare esențială, într-o formă circulară: Ce anume am făcut eu?! Ce aș fi putut face eu?! Ce ține de mine pentru a nu se mai întâmpla asta în viitor?! Soluția în aceste situații constă într-o întrebare pe cât de simplă pe atât de utilă și importantă. O întrebare care vizează propria persoană și reducerea atitudinilor la actele proprii. Așteptările din partea celuilalt sunt șterse iar problema este pusă altfel. Cum pot fi mulțumit și fericit fără a aștepta ca celălalt să mă iubească?! Fără a-i cere să mă iubească?! Fără a-i reproșa că nu mă iubește?! De foarte multe ori cel care așteaptă iubire de la celălalt încearcă constant și fervent să se facă «demn de iubire». În acest sens, își fabrică o frumoasă fațadă. Va pune un accent deosebit pe ceea ce este reprezentat de a «avea» și nu de «a fi».

Dorind să seducă cu orice chip și considerând că doar așa poate avea valoare, se îngrijește constant mai ales de aparențe: aproape mereu machiaj elaborat, intervenții chirurgicale estetice, haine la modă și diverse alte achiziții care mereu vor trebui să fie în trend: doar o anumită locuință, doar un anumit tip de mașină, doar accesorii și bijuterii «de marcă».

Începe cu tine

Încercând să se facă admirată, această persoană se află constant în căutarea situațiilor plăcute și a momentelor de euforie, se detașează de situații cotidiene, normale, considerând că acestea nu sunt pentru ea.

Drama acestei persoane poate fi faptul că fiind constant nemulțumită de ceea ce îi oferă celălalt, va considera că mereu va exista altcineva care îi va putea oferi mai mult și va sfârși trecând de la o relație la alta, fără a observa că cel mai important aspect constă în autenticitatea persoanei în cadrul relației, în «a fi» și nu în «a părea» sau «a avea». Devine astfel esențială interogația: cum pot face să mă simt bine eu cu mine, în profunzime, pentru ca mai apoi să pot fi iubită de celălalt?!”

Psihoterapeut Sorin Nica

[related-post post_id=”2144348″]