Două din cele trei licitații pentru cele trei loturi ale autostrăzii din Bihor sunt blocate. Motivul? Rezultatele ce au dat drept câștigătoare compania locală Trameco (Selina Grup) au fost contestate în instanță, respectiv la altă instituție de stat – Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor (CNSC). Și, de vreme ce în țara asta nimic nu funcționează armonic, bineînțeles că acele companii contestatare au primit câștig de cauză.
Rezultatul: proiectul autostrăzii din Bihor, început încă din vremea Guvernului Năstase este blocat, încă o dată. Practic, Statul Român se invalidează pe el însuși. CNAIR analizează oferte vreme de opt luni, după care deciziile sale se dovedesc prost fundamentate și ușor demontabile, la alte instituții abilitate în acest domeniu. Și unii, și alții, încearcă să-și justifice salariile barosane. Și unii, și alții primesc leafa din banii noștri, ai contribuabililor. Îndeosebi ai celor care își câștigă pâinea muncind în domeniul privat. Acolo unde nu apare niciun prim-ministru să îți crească veniturile încercând să te mituiască electoral, citind mecanic de pe-o foaie. Doar-doar vei ține minte culoarea
partidului ce ți-a crescut salariul, atunci când vei fi chemat, din nou, la urne.
Între timp, însă, același partid aparent darnic uită să genereze ceea ce orice român așteaptă, indiferent că suntem bugetari sau lucrăm în sectorul privat. Și anume, servicii mai bune pentru cetățenii săi. Cu toții ne dorim școli mai bune, spitale mai bune, drumuri mai bune și chiar terenuri de sport mai bune, pentru noi și pentru copiii noștri. Cu toți vrem ca măcar copiii noștri să prindă condiții de trai asemănătoare celor pe care le vedem în Occident. Și totuși, cât mai acceptăm să fim duși de nas, mulțumiți cu orice ciosvârtă ce ni se aruncă dinspre politruci?
Cu certitudine, nicio țară nu se poate dezvolta cu adevărat dacă singura politică pe care guvernul său o urmărește este aceea de a creea clivaje sociale. Azi, să lucrezi la Stat devine visul oricărui tânăr care observă cum, de la an la an, salariile în sectorul public se detașează față de cele din sectorul privat. Și, pasămite, mai umblă vorba că nici nu e așa de stresant la stat, ca în privat. Există o tendință migraționistă a forței de muncă tinere spre sectorul de stat și aspectul trebuie să îngrijoreze. Însă vede cineva și dincolo de 2020?
O întrebare se impune: dacă, prin politicile sale salariale și prin atitudinea anti-multinaționale, Guvernul ne încurajează să lucrăm cu toții la stat, oare cine și de unde ne vor plăti salariile? Chiar ne dorim întoarcerea la economia de tip centralizat, în care Statul era în tot și-n toate?
S-a dovedit, nu o dată, că istoria îi pedepsește, fără drept de recurs, pe cei amnezici, care tind să repete la infinit aceleași greșeli. Și tare mi-e că azi, noi, ca nație, stăm mai prost decât ni se pare.
Citiți principiile noastre de moderare aici!