Ea reprezintă în toate momentele ei o formă de autoafirmare a personalităţii umane în domeniul artei, ea nu este o desprindere de sine, nici o eliberare dintr-o atmosferă artistică anume, suprasaturată de formule și stiluri, ci un cadru arhetipal al sensibilității omenești, un control care evocă o realitate primordială.
Artistul naiv Nicolae Pătru se găsește în situația ideală de a prelua realitatea și de a o restitui, dispensându-se de metodele culturii plastice. Pentru el pictura naivă este acea stare de ideală libertate, un salt departe de tot ceea ce înseamnă convenționalism, o renunțare la orice suport artistic devenit istoric, o cristalizare a adevărului străbun, având sentimentul unei lumi aflate la prima ei dimineață. Aici, în această lume așezată înadins în jurul bisericii și al țintirimului, adică în jurul lui Dumnezeu și al morții, cum ar spune Lucian Blaga, artistul Nicolae Pătru ne propune o realitate ancestrală, trecută prin sensibilitatea artistului și care își păstrează integral farmecul și prospețimea de altădată. Pânzele create de Nicolae Pătru au în ele o îndrăzneală care exclude orice mesaj cifrat și orice preconcepție, ele vin să imortalizeze o lume ce-ți povestește de întâmplări și fapte din viața satului. Deoarece artistul nu cunoaște crizele originalităţii în artă, el acceptă netulburat improvizațiile lui formale, tot ceea ce pare a fi expresia emoției celei mai intime la un moment dat. În același timp pictura lui se situeazã în interiorul culturii tradiționale, dar nu sub tutela modelului folcloric. Ea este îndepărtată de ceea ce numim creația artiștilor amatori în care complexul de profesie este foarte puternic și ridică pretenții de elaborare și stil. Artistul se destăinuie, fãră prejudecată stilistică, pe sine însuși sau mai precis realitatea care îi cade sub simțuri. El nu utilizează în discursul său nici un cod anume, ci se arată dintr-o dată într-o imagine totală, pentru ca de fiecare dată să reia totul de la început.
Din aventura sa fascinantă, artistul Nicolae Pătru aduce în domeniul experienței aspecte ale unei realități, fie necunoscute, fie secundare, care reprezintă imagini din lumea de fiecare zi a satului și care au fost date uitării. Acesta exprimă nostalgia naturii, a vegetației înviorătoare, a obiceiurilor lumii satului, a sărbătorii de altădată. El ne oferă prin creația sa, un spectacol existențial plin de promisiuni și întrebãri la care își dau mâna transcendentul, natura cosmică, societatea, lumea animală și vegetală, alături de trăirea sa contopită în contradicții, decepții și revendicări. O lume ascunsă și tăcută prinde contur în opera artistului, o lume răvășită de muncă, de transpirație, dar și plină de vitalitate, de sensuri și semnificații ce se vor deslușite. Acesta este universul creat și transpus pe pânză de Nicolae Pătru, lumea în care artistul își depășește condiția de artist al artei naive, devenind prin creația sa un rostuitor întru veșnicie, ce aduce aminte de Marele Anonim Măria Sa Țăranul. Ipostazierea țăranului în gospodărie, la munca câmpului, în străvechi și felurite datini, sub semnul curgerii timpului (al celor patru anotimpuri), demonstrează o dată în plus legătura artistului cu această lume născătoare de mister – lume ce păstrează cele mai alese nestemate ale neamului și care rămâne pe mai departe un reper al spiritualității la care s-au adăpat nu de puține ori artiști și oameni de cultură.
Dr. Vasile Todinca
Cercetător științific principal II
Muzeul Țării Crișurilor Oradea
Citiți principiile noastre de moderare aici!