Ca şi în cazul crizei economice, când mulţi dintre noi am avut, peste noapte, o revelaţie: „E belea, dom le! Chiar e criză!”.
Ajunge să pui cap la cap ştirile şi să le înţelegi în context, pentru a realiza în ce fel de lume trăim, de fapt. Vorbesc despre ştirile care contează, nu cancan-urile de pe la „tembeliziuni”, cele care creează iluzia unei vieţi, poluând capetele multora, zi de zi. Iată, aşadar, ştirile:
Anul acesta, România şi-a suplimentat bugetul Apărării chiar în timpul exerciţiului bugetar, deşi acest lucru nu era prevăzut să se întâmple, la începutul lui 2014. Iar acum câteva zile, Victor Ponta le transmitea absolvenţilor militari că Statul are „resurse suficiente” pentru angajarea tuturor, în sistemul militar. „Din păcate, va fi întotdeauna nevoie de dumneavoastră”, le-a spus premierul, acestora.
Între timp, de la Kiev, secretarul general NATO promite sprijin şi asistenţă militară ucrainienilor în faţa agresiunii Rusiei şi cere Moscovei să îşi retragă trupele desfăşurate la graniţa cu Ucraina, estimate de NATO deja la 20.000 de militari. Iar implicarea Rusiei în Ucraina e tot mai mare şi mai pe faţă. Nu degeaba NATO cere acum oficial Rusiei să nu invoce pretexte precum „misiune umanitară”, pentru a invada Ucraina. Aceeaşi Rusie ameninţă Republica Moldova cu destabilizarea situaţiei din Transnistria, din cauza unor aşa-zise acţiuni „neprietenoase” ale Chişinăului faţă de „contingentul de pace rus” din republica separatistă. Care or fi alea, doar Kremlinul ştie…
Concomitent, regimul Putin trece la contra-măsuri împotriva Occidentului care i-a impus sancţiuni economice. Rusia a interzis importul de legume şi fructe din Vest (UE, NATO), în timp ce îi cere Turciei să-şi suplimenteze exporturile spre Rusia. Acelaşi lucru se întâmplă cu importurile de carne. Brazilia şi Argentina s-au arătat deja dispuse să exporte mai multă carne către ruşi. Deloc întâmplător, Brazilia este colega Rusiei în grupul BRICS (Brazil, Russia, India, China, South Africa) – o alianţă globală ca o contrapondere la Alianţa Nord-Atlantică. Altă ştire: Rusia şi-a închis spaţiul aerian în faţa Occidentului, astfel încât zborurile din Europa către Asia îndepărtată trebuie să ocolească de-acum imensa Rusie. Rezultatul: pierderi însemnate pentru companiile aeriene europene.
BRICS a anunţat deja crearea unei concurenţe la Banca Mondială şi FMI – dominate de SUA, prin înfiinţarea aşa-numitei New Development Bank, cu un fond special de 100 miliarde de dolari, destinate ţărilor în nevoie. De câţiva ani încoace, Rusia şi China acordă împrumuturi oricui cere. Vezi cazul Ungariei, ce primeşte acum de la Kremlin 10 miliarde de euro pentru a-şi dezvolta centrala nucleară de la Paks. De altfel, energia nucleară devine un câmp tot mai relevant pentru războiul economic total ce pare să fi început deja între Occident şi Rusia, cu aliaţii săi. Apropo de Ungaria: în contextul discursului tot mai naţionalist şi anti-occidental al lui Viktor Orban, se remarcă apropierea sa de Putin, semn că liderul de la Budapesta şi-a schimbat deja „tătucul”. Nu trebuie să mire, astfel, nici naţionalizările din Ungaria, iar discursul revanşard al lui Orban poate fi înţeles prin prisma istoriei. Tot astfel poate fi interpretată şi politica lui Putin, un om educat în spiritul KGB, cu Războiul Rece pe post de manual şi dominat de ambiţia de a face din Rusia puterea globală numărul 1, o mai veche ambiţie de tip URSS. Îmi aduc aminte şi cum, astă-primăvară, în aceeaşi zi în care Joe Biden asigura România de sprijinul NATO, chiar la Bucureşti, la Beijing Gazprom şi China semnau un contract strategic de furnizare a gazelor ruseşti, în prezenţa lui Putin şi a liderului chinez Xi Jinping. La preţuri secretizate. Mesajul era că Rusia s-ar descurca, la o adică, şi fără clienţii săi din Europa.
În acest context, nu poate fi trecută cu vederea o altă ştire venită, de astă dată, din extremul Orient. În timp ce Rusia şi China se ajută reciproc, Japonia renunţă la politica sa constituţională anti-război şi, la cererea SUA, îşi face armată, pentru a putea participa la conflicte militare, în dorinţa „de a proteja viaţa şi existenţa paşnică a japonezilor”.
În încheiere, un scurt apel la memorie: în martie 1938, Hitler anexa Austria. Apoi, în septembrie-noiembrie 38, ciopârţea Cehoslovacia, luând cu de-a sila Regiunea Sudeţilor. Şi acum, paralela: în primăvară, Putin — acest nou Augústus din Est – a anexat Crimeea fără nicio reacţie adevărată din Occident, iar acum ar ciopârţi cu totul Ucraina. Cred că este tot mai clar că lumea a intrat într-un nou Război Rece. Să ne ferească Cel de Sus ca el să se încălzească. Mai ales că de aici, din coasta Rusiei, noi, românii, ne-am putea trezi prinşi într-o chingă roşie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!