Atrium – Cafeneaua literară din cadrul Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor a fost neîncăpătoare vineri seara, 6 noiembrie. În cadrul Bookfest Oradea, scriitorul Gabriel Liiceanu a susţinut conferința „Cărțile care ne-au făcut oameni”.

În debutul întâlnirii, Ancuța Șchiop, managerul Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor, a mărturisit că, în urmă cu cinci ani, într-o echipă adunată în biroul președintelui Consiliului Județean Bihor, a conturat o viziune pentru sprijinirea lecturii și creșterea numărului de cititori din județ.

Obiectivele de atunci au fost: o carte nouă în fiecare săptămână la Biblioteca Județeană, achiziții centralizate de carte nouă pentru bibliotecile din mediul rural, o bibliotecă modernizată, dotată cu cele mai noi resurse accesibile cititorilor, un sediu care să permită deschiderea către public pe tot parcursul anului, cu expoziții, activități și cluburi de lectură, adică o instituție cu adevărat importantă pentru comunitate. Ca „împlinire supremă” a acestei viziuni, după realizarea tuturor celorlalte, Ancuța Șchiop și-a dorit o conferință cu Gabriel Liiceanu.

„Este, așadar, un moment în care vă invit să ne bucurăm de ceea ce s-a făcut, vă invit să contemplăm la ceea ce putem face mai departe și vă invit ca împreună să facem echipă bună pentru a crește, pentru a dezvolta tot ceea ce ține de bibliotecile publice în județul Bihor și, de ce nu, în țara noastră”, a încheiat Ancuţa Şchiop.

Scriitor, intelectual public și editor

Dan-Liviu Boeriu, în calitate de moderator, a preluat microfonul pentru a vorbi despre invitatul serii. Rolul lui i s-a părut la început simplu, dar și-a dat seama că nu este, din două motive. Pe de o parte, îl cunoaște pe Gabriel Liiceanu și știe cât de tare îl stânjenesc laudele, așa că prezentarea trebuie să fie scurtă și să nu-l facă să se simtă prost. Pe de altă parte, este foarte greu să cuprinzi în câteva cuvinte cine și ce este Gabriel Liiceanu. De aceea a ales o prezentare sintetică, structurată în jurul celor trei ipostaze publice ale lui Liiceanu: scriitor, intelectual public și editor.

Gabriel Liiceanu este autor a peste 30 de volume de factură diferită. A scris cărți de filosofie, începând cu „Tragicul”, apoi „Jurnalul de la Păltiniș”, apărut în 1983, care a arătat cum te poți salva spiritual în ultimul deceniu de comunism, într-o lume al cărei scop era anihilarea individului și a individualității. Au urmat „Epistolar” și, mai recent, „Am inventat Păltinișul”, care completează ceea ce Liiceanu numește „Trilogia Păltinișului”, o lucrare întocmită de Grigore Vida.

Liiceanu a scris și volume de eseuri, între care unele despre nebunie, legate de tema conferinței. Două dintre cărțile sale, „Iisus al meu” și „Ce gândeşte Dumnezeu”, au provocat dispute aprinse în lumea culturală românească, schimburi de replici „nu foarte ortodoxe“, care au iritat minți rigide și certitudini mistice. Este totodată autorul unei literaturi confesive de valoare, prin cărți precum „Întâlnire cu un necunoscut“, „Ușa interzisă”, „Scrisori către fiul meu” și „Impudoare: Despre «eu» va fi vorba”.

În ipostaza de intelectual public, Gabriel Liiceanu nu a rămas în izolarea biroului, spune Dan-Liviu Boeriu, ci a ieșit „în arenă” ori de câte ori contextul social sau politic a cerut-o. Pe 30 decembrie 1989 a scris un text de o singură pagină, „Apel către lichele”, care, după 35 de ani, rămâne perfect aplicabil realităților de azi. Scrie texte de atitudine civică pe platforma Contributors. În 1990 a înfiinţat editura Humanitas, „cea mai importantă instituție culturală privată din România de după ’90”.

„Pe scurt, aș spune că ne-a învățat că libertatea nu este un dat natural, care vine așa din cer, că pentru libertatese fac niște sacrificii, și dacă generația noastră a fost suficient de norocoasă încât să nu știe ce sacrificii trebuie să faci pentru libertate, are generația asta măcar o obligaţia morală să afle ce s-a întâmplat înainte și să respecte trecutul recent. Pe urmă, nu cred că există o persoană mai potrivită să țină o conferință despre cărțile care ne-au făcut oameni, decât cel care în 1990, într-un elan, i-aș spune aproape iluminist, s-a hotărât să arunce peste țară cu toată hrana spirituală de care societatea românească a fost văduvită și de care avea nevoie fără să știe câtă nevoie are”, a încheiat Dan-Liviu Boeriu.

„Trăiți într-o utopie”

Gabriel Liiceanu a început prin a mărturisi că este emoționat pentru că se află în orașul care își datorează aspectul lui Ilie Bolojan.

„ Mi-a dat una dintre cele mai mari satisfacții, pentru că la un moment dat, trăind în România de-atâta vreme, mi-am dat seama că singurul criteriu al reușitei este cantitatea de ură pe care o poți stârni. Și cum cantitatea de ură pe care a stârnit-o un text pe care l-am publicat despre domnul Ilie Bolojan în Contributors a produs o reacție care m-a satisfăcut în cel mai larg grad. Am fost făcut așa cum e obiceiul la noi, pentru că totuși calomnia cred că în România are un specific cu totul aparte”.

Scriitorul s-a aflat de o zi în Oradea, iar primarul Florin Birta i-a făcut un tur al oraşului seara, dându-i ocazia să vadă ceea ce deja ştia din spusele celor care veniseră aici.

„Nu cred că sunteți cu totul conștienți de universul de conviețuire, de universul uman în care trăiți. Și ceea ce îmi spun, uluit de ieri, într-una, este că nu mi-am imaginat niciodată să am contact cu întruparea unei utopii. Pentru că ceea ce pesemne că nu știți, dat fiind că sunteți «In», este că trăiți într-o utopie. Și am să încerc să vă spun pe parcurs de ce emoția de a te întâlni cu utopie, deci cu șarja perfecțiunii, a idealului întrupat, este una din marile provocări ale omenirii, din totdeauna. Din totdeauna omenirea a visat instalarea după un paradis terestu. Și eu n-am crezut că nu aveam reprezentări despre el”.

Lista care „îți schimbă viața complet”

Gabriel Liiceanu şi-a început conferinţa pomenind de „The Great Books of the Western World”, o listă de lecturi creată la mijlocul anilor 1950 de o mare universitate americană (de fapt, de doi profesori, care au lucrat zece ani la ea). Este probabil cea mai vastă listă de lecturi existentă. Prima ediție, din 1952, cuprindea 54 de volume, iar în 1990 a fost reeditată și extinsă la 60 de volume, în total circa 900.000 de pagini. Lista acoperă toate domeniile cunoașterii (istorie, științe juridice, științele naturii, literatură etc.) și oferă opere complete, ordonate cronologic, de la Homer până în epoca modernă. Particularitatea ei este că nu selectează ce anume să citești, ci îți spune să citești tot. Cei doi autori, mândri de munca lor titanică, susțineau că cine ar parcurge această listă ar muri ca „un om cult”.

În schimb, scriitorul propune lista lui de cărţi, care „nu seamănă cu nici o listă de lecturi din lume”.

„Scopul ei nu este să devii cult, în așa fel încât să faci față la o discuție și pentru un salon cultural. Nu mă interesează, câtuși de puțin, ideea că poți etala, cu snobismul de rigoare, un grad de cultură foarte înalt. Lista mea nu te face cult. Lista mea îți oferă 111 titluri, alese după niște criterii, care nu au nicio legătură cu criteriile care au stat la baza creării listelor de lecturi de vacanță, de școală, de universitate, de domenii, de profesiuni, și așa mai departe. Nu are de-a face cu nimic din toate astea. Atunci, ce Dumnezeu este această listă pe care visez, ca la unul dintre ultimile mele proiecte importante, să devină virală? Această listă îmi fac iluzia că, o dată parcursă în cele 111 titluri pe care am să vă spun pe ce criterii le-am ales, această listă îți schimbă viața complet. Deci, indiferent cine de aici o va citi, va constata că se află la capătul ei în cu totul alt punct decât se afla înainte de a o fi parcurs. Altfel spus, te mută pe altă orbită. Nu mai ești cel de dinainte. Ești un om mai reușit”, precizează scriitorul.

Lectura acestei liste, spune Liiceanu, nu oferă nicio diplomă și nu servește nici unei profesii, nici culturii generale în sens obișnuit. Ceea ce oferă este „cultura existenței”: ajutorul de a te descurca cu viața pe care o primești fără să fi fost întrebat dacă o vrei. Nimeni nu vine la naștere cu un manual al vieții, iar părinții și școala, oricât s-ar strădui, nu pot garanta că te vor forma astfel încât să știi ce să faci cu viața ta.

Rezultatul este o „formație spirituală”, diferită de formația profesională, de cultura de aparat sau de erudiție. Ea înseamnă tot ce poate asimila o ființă umană, de-a lungul vieții, din ce a lăsat mai bun fiecare generație dinaintea ei. Măreția omului, spune scriitorul, stă tocmai în această posibilitate de a avea acces la ce a fost mai valoros în moștenirea celor care au trăit înaintea noastră. Iar un tânăr trebuie să aibă o cultură a vieții și a existenței care să-l facă un personaj dezirabil pentru comunitate.

Opt categorii neortodoxe

La crearea listei, Gabriel Liiceanu a avut în vedere opt categorii neortodoxe după care a selectat cele 111 titluri: Nodurile Civilizației occidentale („Lista strămoșilor), Pachetul rus, Cărți pentru noptieră, Cele mai frumoase 20 nuvele ale lumii, Mari eseuri, Sinteze filozofice, Niște filozofi lizibili şi Jurnale, memorii.

Categoria Nodurile Civilizației occidentale („Lista strămoșilor”) cuprinde textele fundamentale care au construit mentalitatea, morala și structura lumii vestice. Dintre cele 24 titluri propuse se numără: Pierre Manent – Metamorfozele cetății, Robert Flacelière – Viața de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle, Pierre Grimal – Istoria civilizației romane, Edward Gibbon – Istoria declinului și căderii Imperiului Roman, Paul Hazard – Criza conștiinței europene, Stefan Zweig – Lumea de ieri, Hannah Arendt – Originile totalitarismului sau Thierry Wolton – Reflecții despre comunism. Tot aici se înscrie şi Marea literatură a lagărelor de concentrare și a închisorilor (autori ruși – Soljenițin, Arhipelagul Gulag; evrei – Jurnalul Annei Frank; români – Virgil Ierunca – Fenomenul Pitești, Ion Ioanid, Elisabeta Rizea, Anița Nandriș).

„Familia spirituală din care facem parte noi, cei de azi, se întinde de la autorii știuți sau neștiuți ai primelor mari creații mitologice, filozofice, literare, până la cei de azi. Reconstrucția arborelui nostru genealogic, care presupune istoria strămoșilor, adică a generațiilor precedente, nu se face pe bază de acte civile, ci pe bază al actelor culturale ale speciei noastre”, spuen Liiceanu.

A doua categorie este „Pachetul rus”, pentru că „societatea rusă, potrivit analizelor făcute de autorii selectați în această categorie (doi ruși, un francez și doi anglo-saxoni), este cea mai originală societate (marele bolnav) din istoria speciei umane, care a oferit cel mai cumplit model al conviețuirii umane”.

Cele cinci cărţi sunt: Marchizul Astolphe de Custine – Scrisori din Rusia (Rusia în 1839), Piotr Ceaadaev – Scrisori filozofice către o doamnă (1830), Alain Besançon – Sfânta Rusie, Françoise Thom – Putin și putinismul, Robert Conquest – Marea teroare, Martin Sixsmith – Rusia. Un mileniu de istorie.

Liiceanu vorbeşte despre un popor aflat în sclavie care poate ajunge să îi vadă pe alții ca victime. „Sclavul în genunchi visează să cucerească lumea”. Sclavul umilit acasă își caută compensația în cucerirea teritoriilor străine. Scriitorul susține că imperiul rus a fost cel mai cuceritor și mai crud tocmai pentru că ce îndurau oamenii acasă, ca supuși, puteau exporta în afară, ca stăpâni. Violența, jaful și violul comise în teritoriile ocupate le dădeau sentimentul măreției, al apartenenței la „cel mai puternic popor al lumii”. Putin cultivă și astăzi această psihologie, în care ideea „suntem cei mari” compensează umilința și lipsa de libertate din interior.

Cele șase cărți de pe noptieră se pot deschide la orice pagină înainte de a adormi. Sunt „somniferul spiritual, pastila de frumusețe mintală”, sunt piese literare scurte, nu romane, pe care citindu-le, „veți leșina de plăcere”.

„Acei oameni care au reușit să scrie aceste opere, au reușit să exprime în cuvinte ceva ce noi nu ne dăm seama că poate încăpea în cuvinte. Există experiențe de viață ale fiecăruia dintre noi, pe care niște oameni unici pe lume au reușit să le absoarbă în cuvinte care, înainte de ei, nu existau, puse laolaltă pentru a exprima acest lucru”.

Acestea sunt: Francisca Băltăceanu / Monica Broșteanu – Cele mai frumoase povestiri din Biblie , Cinci cărți din Biblie (traduse și comentate de Petru Creția) – Cartea lui Iov, Ecleziastul, Cartea lui Iona, Cartea lui Ruth, Cântarea cântărilor, Arcașul fără arc, Jean-Claude Carrière – Cercul mincinoșilor, Heinrich Zimmer – Regele și cadavrul, Cioran – Caiete

Cele mai frumoase 20 nuvele ale lumii reprezintă o selecție „fatal subiectivă având drept criteriu splendoarea obiectivă” din care fac parte, printre altele: Tolstoi – Moartea lui Ivan Ilici; James Joyce – Cei morți (ultima nuvelă din volumul The Dubliners); Thomas Mann – Micul domn Friedemann; Kafka – Metamorfoza, Verdictul sau Garcia Marques – Un domn foarte bătrân cu niște aripi enorme.

La categoria Mari Eseuri intră capodoperele prozei speculative, „textele pe care le-am considerat pietrele de temelie ale minții teoretice”. Lista cuprinde nume precum: John Stuart Mill – Despre libertate, Hannah Arendt – Condiția umană, Denis de Rougemont – Partea Diavolului sau Petru Creția – Luminile și umbrele sufletului; Ahile sau despre forma absolută a prieteniei. Ariel sau despre forma pură a libertății.

Sintezele filozofice sunt volume care pot fi citite fără o pregătire filozofică prealabilă iar la categoria Nişte filozofi lizibili sunt trecute cărţi care pot fi citite fără dificultate, cum ar fi Marc Aureliu – Către sine însuși, Seneca – Scrisori către Lucilius sau Ortega y Gasset – Revolta maselor.

La ultima categorie, Jurnale şi memorii, autorul se povestește pe sine, dar îl descrie de fapt pe cititor, iar din această întâlnire rezultă un adevărat „schimb de vieți”. „În oglinda pe care autorul, Narcis generos, o construiește, apare de fiecare dată, alături de el și estompându-l, silueta cititorului”. Aici se înscriu cărţile: Tolstoi – Jurnal, Matei Călinescu – Un altfel de jurnal, N. Steinhardt – Jurnalul fericirii sau Annie Bentoiu -Timpul ce ni s-a dat.

Cele două ore de conferinţă nu au fost suficiente pentru a detalia toată lista de cărţi şi pentru a discuta pe larg pe marginea fiecărei categorii în parte. Întâlnirea cu Gabriel Liiceanu s-a încheiat cu o sesiune de autografe şi promisiunea întâlnirii de a doua zi.

Lansare de carte

Sâmbătă, 7 noiembrie, de la ora 13:00, la Sinagoga Neologă Sion iubitorii de carte sunt aşteptaţi la Bookfest Oradea pentru lansarea volumului „Doar un prieten de cuvinte. 70 de scrisori”, de Gabriel Liiceanu și Cristian Dogaru, apărut la Editura Humanitas.

Cartea reunește 70 de scrisori și urmărește o prietenie care se formează lent, prin dialog, tatonări, întrebări și confesiuni. Pentru Gabriel Liiceanu, această corespondență devine și o reflecție despre timp, adevăr și puterea cuvintelor de a apropia doi oameni.

Gabriel Liiceanu va fi în dialog cu Lidia Bodea și Radu Paraschivescu. Evenimentul se va încheia cu o sesiune de autografe.

Organizatori sunt Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor, Visit Oradea, Asociația Editorilor din România, sub egida Federației Editorilor din România. Parteneri: Consiliul Judeţean Bihor, Primăria Oradea, Oradea Heritage, Revista de cultură Familia, Revista Várad