Nürnberg nu e în România

Preşedintele acestei comisii e istoricul Vladimir Tismăneanu, profesor universitar în SUA, ceea ce i-ar conferi automat prestigiu în ochii urechiştilor.
Numai că părinţii lui au luptat în brigăzile comuniste în războiul civil din Spania, apoi au fost redactori la Radio Moscova, secţia română, şi prieteni cu Ana Pauker.

După stabilirea în România în 1948, Leon Tismineţki (tatăl lui Tismăneanu) a fost director adjunct al Editurii PMR (ulterior Editura Politică, azi Humanitas) şi şef al Catedrei de marxism-leninism la Universitatea din Bucureşti. Mai mult, chiar Vladimir Tismăneanu a fost coleg de clasă cu Nicu Ceauşescu şi lector al Comisiei de Propagandă a Comitetului Municipal Bucureşti al PCR şi al Comitetului Central al UTC.

Preşedintele Băsescu a zis: „Voi declara Raportul Comisiei act oficial al statului român, document oficial în care şeful statului va asuma responsabilitatea condamnării unei epoci din istoria statului român.” (Apropo, vă amintiţi accesul de sinceritate din campania electorală când Băsescu i-a zis lui Năstase că şi-ar dori ca România să nu mai aibă de ales între doi foşti comunişti ca ei? Dar ce să mai zicem, dacă şi în Italia, o ţară aflată demult în Uniunea Europeană, a ajuns acum preşedinte un fost comunist? Merge şi aşa.)

Vladimir Tismăneanu a declarat că în şase luni comisia lui va produce acest raport de 100 de pagini, după ce membrilor comisiei le revine să scrie fiecare câte două-trei pagini. Cunoscând acum contextul, precum şi seriozitatea unui astfel de act, reiese că numirea lui Vladimir Tismăneanu asigura „succesul”, cu condiţia să i se închidă încă o dată gura lui Paul Goma.

Spre ştiinţa celor mai tineri şi a celor care au uitat deja şi ştirile (singura lor sursă de cunoaştere), scriitorul Paul Goma, opozant anticomunist încă din anii 1950-1970, de aproape 30 de ani exilat la Paris, e un personaj foarte dificil şi incomod. Printre altele, Goma n-a reprimit nici acum cetăţenia română şi calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor, din care a fost dat afară în 1977, când era închis în arestul Securităţii.

Întâi, Vladimir Tismăneanu l-a invitat pe Goma în comisie, precizând că nu trebuie să facă nimic, doar figuraţie („Nu trebuie să scrieţi, aţi scris ce trebuia scris”). Apoi, la reacţia previzibilă a lui Goma, Tismăneanu i-a retras invitaţia, cu pretextul atentatului lui Paul Goma la proprietatea sa intelectuală, adică Goma l-ar fi plagiat. „Atentatul” era în realitate publicarea pe Internet a unor scrisori ale tatălui politruc al lui Tismăneanu. Da, aţi citit corect. Asta da, proprietate intelectuală.

În loc de concluzie provizorie, să observăm că acelaşi Vladimir Tismăneanu, fiu al unui ilegalist comunist şi cunoscător al totalitarismului marxist, făcea în 1997, în revista „22”, aprecierea că „în România este clar că cine nu are dosar şantajabil la SRI nu va putea juca nici un rol pe scena politică.” Ştie el ce ştie.

Adrian Gagiu