Am sesizat că a doua cifă, de 7 metri cubi, conţinea şi resturi de betoane. Iar agentul lor de vânzări a şi recunoscut in instanta că proveneau de la o altă comandă, de pe strada Mihai Eminescu. Mi-am luat probe, iar în urma determinărilor s-a stabilit că rezistenţa betonului era mult sub limita admisă, pentru ambele tranşe.
Ca atare, i-am transmis administratorului firmei că nu voi achita contravaloarea betonului. Iar peste acel planşeu am turnat o altă placă de beton, cu altă armătură, considerând placa iniţială ca un cofrag pierdut. Firma staţiei de betoane m-a acţionat în instanţă iar în instanţa de fond am câştigat. Totuşi, la recursul intentat de ei am avut supriza să pierd, motivaţia Tribunalului fiind, după părerea mea, una foarte şubredă. Dat fiind că au apărut probe şi adrese relevante de la ISC Cluj şi ISC Bucureşti, voi ataca sentinţa, printr-o cale extraordinară, la instanţa superioară.
Iniţial, am sesizat situaţia şi la ISC Oradea, care a trimis sesizarea la ISC Cluj. Dar din răspunsul ISC Cluj a reieşit că nu i-au verificat în 2012. «Efectuarea unui control vizând activitatea în anul 2009 a staţiei de betoane aparţinând SC E…. srl Oşorhei nu este modalitatea de soluţionare a problemei dvs», se arăta în răspunsul eliberat pe 30 mai 2012. Aceasta deşi staţia de betoane trebuia să aibă laborant autorizat care să preia şi să transmită probele la laboratorul cu care colaboreaza ori să lucreze cu un laborator specializat iar un laborant de la acel laborator să vină să preleveze probele. Ori potrivit Ordinului 1392/2008 controlul de stat la staţiile fără certificat de conformitate a controlului producţiei trebuia efectuat trimestrial.
În 2011 au renunţat la laborantul propriu autorizat şi le-a expirat contractul şi cu laboratorul Vemat, cel care mi-a făcut şi mie determinările. După mine, a rezultat funcţionarea într-o posibilă stare de ilegalitate.
După ce am pierdut recursul, ultima mea cale de atac era să le anulez certificatele de conformitate eliberate nefundamentat. Ca atare, m-am adresat la ISC Cluj, pe 5 martie 2014.
În răspuns, ISC Cluj arată că «la data efectuării controlului (martie 2014 – n.red.) nu erau respectatede către staţia de betoane aparţinând SC E… srl Oşorheicondiţiile reglementate pentru producerea, livrarea şi controlul producţiei de beton, nefiind organizat corespunzător sistemul de management al calităţii în ce priveşte producerea şi livrarea betonului. Drept urmare, prin procesul verbal de control s-a dispus oprirea funcţionării staţiei de betoane până la soluţionarea neconformităţilor constatate, reluarea procesului de producţie făcându-se urmare a unui control efectuat la cererea staţiei de betoane de către un reprezentant al instituţiei noastre, control la care să se constate corectarea completă a neconformităţilor şi implementarea măsurilor necesare funcţionării corecte a staţiei (….)».
Din câte ştiu, după controlul încheiat pe 14 martie, staţia de betoane ar fi funcţionat în continuare iar un control la contabilitate ar clarifica dacă există facturi înainte de data la care li s-a dat voie să livreze iarăşi.
Bănuind un soi de toleranţă din partea inspectoratului din Oradea, pe 25 iunie am solicitat din nou la ISC Bucureşti un control din partea ISC Timişoara.
Iar în răspunsul din 22 iulie se arată că ISC Timişoara «a constatat neconformităţi în activitatea staţiei de producere betoane pentru care au fost dispuse măsuri cu termene de aducere la îndeplinire”. Iar inspectorul general Paul Racoviţă mai precizează că „la termenele stabilite va fi efectuat un control pentru verificarea îndeplinirii măsurilor».
Nu îmi mai rămâne decât să mă întreb dacă în perioada 2009-2014au funcţionat legal, aşa cum se arată în rapoartele de controale periodice efectuate de ISC Oradea?
George Ioan Pop,
Oradea, august 2014
Citiți principiile noastre de moderare aici!