Cum era să mă fac intelectual

Într-o zi am vrut să mă fac intelectual. Iniţiatoarea acestui impuls cultural a fost verişoara Nuţi, care e casieră la un „abeceu” şi şi-a desăvârşit educaţia pe vremea Odiosului (nu ca mine, care am mai pierdut vremea prin facultăţi în timp ce ea acumula vechime în câmpii muncii şi zilele de concediu aferente).

Trăim stingheritor de neatenţi

Uneori, trăiesc stingheritor de neatent. Viaţa trece pe lângă mine plictisitor, inutil, de parcă aş fi luat şpagă să nu văd nimic în jurul meu. E ca şi cum ţi-ai suspenda afectivitatea, interesul, reacţia. Plictiseala e, de cele mai multe ori, preferabilă disperării.

Apă de ploaie

Nu demult s-a pus în discuţie în Parlament posibila sabotare a României prin inducerea de inundaţii cu ajutorul armei climaterice. Mulţi găsesc această posibilitate incredibilă, dar URSS începuse din 1974 cercetări în modificarea climaterică şi în 1976 avea patru emiţători.

Al patrulea Reich

Scandalul din 1999 a demonstrat fraudele din guvernul european, când miliarde de euro erau deturnaţi de elita UE, printre care comisarul european Edith Cresson. „UE nu a reuşit să obţină certificatul de la Curtea de Auditori pentru propriile conturi financiare timp de opt ani consecutiv, din cauza fraudelor şi ilegalităţilor demonstrate”, scrie analistul britanic Philip Day.

Să trăim bine

Într-o zi am fost fericit. N-am citit nici un ziar, nu m-am uitat la ştiri la tembelizor şi nu le-am ascultat nici la radio. Aşa că n-am aflat nimic despre crime, jafuri, accidente, inundaţii, cutremure, violuri, scandaluri, atentate teroriste, campanii antiteroriste, sinucideri, medicamente compensate, escrocherii cu sau fără oblăduirea statului, procese amânate la nesfârşit, şpăgi, droguri, morţi, dosare, hoţi, prostituţie, punctul de pensie, prognoze sumbre, războaie sau pandemii (epidemiile s-au demodat).

Exasperări de duzină

Din când în când – e drept, tot mai des – mă enervez aiurea. Aş zice chiar că abuzez de exasperările minore. Parcă nu mai am inteligenţa de a zâmbi în faţa prostiei. Nonşalanţa de a trece peste prostul gust. Delicateţea de a nu lua în seamă bădărănia. Mârlănia.

Despre tot soiul de fericiţi

E limpede că românii s-au născut obosiţi. Un ultim exemplu edificator e Dan Voiculescu, primul membru al Guvernului – vorba vine – care s-a declarat copleşit de muncă înainte de a păşi măcar în biroul ministerial.

Elena şi poporul

E greu de admis cum un ins care are drept hobby chitara, şahul şi jocul de bridge poate fi mai acru ca o lămâie şi mai umoral ca un frustrat. Dacă n-aţi băgat încă de seamă, mă refer la Ludovic Orban.

Ana şi butonul

După ciuma lui Vodă Caragea, iată că istoria va mai consemna o molimă care, dacă nu va decima populaţia băştinaşă, cu certitudine va afecta păsăretul domestic, producţia de ouă pe cap de gospodină şi de copane pe bucată de rotisor – aviara lu’ Tăriceanu.

De ce nu vorbesc găinile la telefon?

Ori de câte ori Occidentul mârâia înaintea vreunei realităţi româneşti şi încerca să ne spună cam ce ar trebui să facem pentru a îndrepta lucrurile, politicienii noştri, mai cu seamă cei cu priviri tricolore, răbufneau şi se întrebau retoric dacă nu cumva suntem confundaţi, en gros, cu vreo ţară bananieră.