Şah la premier

Calin Popescu Tariceanu a împlinit un an de mandat în fruntea Guvernului României. Cine ar fi crezut? Chiar si cei mai înfocati sustinatori ai premierului pareau destul de morcoviti în urma cu vreo sase luni când, la prima înfatisare publica a conflictului dintre presedinte si primul-ministru, acesta din urma a declarat prin toate mijloacele mass-media ca îsi da demisia.

Căţelul şi semaforul

Un catel zgribulit statea în dreptul trecerii de pietoni, privind nepasator masinile care rulau în viteza. A asteptat cuminte pâna sirul de masini a trecut. Apoi, când s-a facut verde pentru pietoni, s-a ridicat si a traversat, agale, pe zebra.

Presă, justiţie, adevăr

Transparency International România - Asociatia Româna pentru Transparenta a realizat în toamna un sondaj de opinie, comandat de Consiliul Superior al Magistraturii. Conform rezultatelor, mass-media e perceputa de catre cei 418 judecatori si procurori care au raspuns la chestionar drept principala sursa a amestecului în justitie.

Diploma şi diversiunea

Continuu sa înregistrez în catastifele istoriei derizorii „contabilitatea” anului 2005. Cu toate riscurile ce decurg dintr-un spiritus loci, pe cât de arid, pe atât de vanitos, merita sa pogorâm pe malurile Crisului Repede, dupa o scurta incursiune în fastuosul si tristul Cotroceni.

Şi IREC îşi bate joc de cetăţeni

Mai nou încep sa ma simt în era ceausista, cel putin în privinta iluminatului, caci seara de seara ni se ia curentul electric între orele 19:00-21:00, exact când avem cele mai importante si interesante programe la televiziune, ca pe vremea celor întunecati ani ai „erei de lumina”!

Importanţi pentru ţară?

Sa fim seriosi: este oare importanta pentru România anului 2005, în preajma sarbatorilor, stirea ca un anume Costi Grozea, de 32 de ani, a înjunghiat-o pe iubita lui, înca eleva la un liceu din Bucuresti, în chiar cancelaria scolii, sub ochii mariti, banuim de groaza, ai dirigintei sau ai directoarei?

O simulare numită România

Pâna la anul, parlamentarii români simuleaza votul electronic. S-a mai încercat o data introducerea acestuia, dar n-a tinut. Alesii nostri, spuma natiunii, n-au priceput nici în ruptul capului la ce folosesc butoanele colorate care le-au aparut, peste noapte, pe pupitre.

Hainele de zi cu zi ale eticii

Nici filosofii, nici cei care stiu „totul despre nimic” nu se mai exprima astazi în dispretul cititorului de rând. Semiotician de profesie, Umberto Eco publica regulat, de ani buni, în Republica, Corriere della Sera ori Espresso, asigurându-si nu doar o plaja de cititori pe care n-ar fi cucerit-o niciodata cu tratate academice, ci si – de nevoie – o limpezime a scrisului si argumentatiei care l-au ajutat sa patrunda în constiinta culturala europeana.

Singurătatea şi preşedintele

Am intrat în ultima luna a anului. La Oradea se pritocesc premiile de excelenta, cotidianul care gazduieste rubrica de fata e în cautarea Cartii Anului si a autorului ei glorios. Pe strazi se întind ghirlande, în parc se deschide Oraselul copiilor.

Memoria ne joacă feste

Întâmplarea pe care vreau sa o povestesc azi s-a petrecut în fata halei din piata mare a urbei noastre. Doua doamne trecute de 70 de ani, cu aere de gospodine serioase, stateau de vorba chiar la intrarea în hala.