Presă, justiţie, adevăr

Surpriza, surpriza pentru unii „justitiari” si „investigatori”
din presa care-si împrastie veninul nu de dragul adevarului, ci bucurându-se
de raul altuia si otravind astfel mintile celor care-i privesc cu gura cascata.

Motivatia care a reiesit din sondaj e ca presa publica articole partinitoare
în legatura cu anchetele sau procesele aflate în curs de solutionare,
ceea ce în România e la ordinea zilei, desi codul deontologic si
manualele de jurnalism o interzic.

Sa ne amintim ca în presa anglo-saxona serioasa de informatie nimeni
nu e numit „hotul” sau „criminalul” pâna nu e
condamnat de justitie, ci „suspectul” sau „învinuitul”.
Prezumtia de nevinovatie înseamna ca nu cel acuzat de ceva trebuie sa-si
dovedeasca nevinovatia, ci acuzatorii trebuie sa dovedeasca daca e vinovat.

Procentul ce incrimineaza presa prin acel sondaj e zdrobitor: 81% dintre magistrati
apreciaza ca mass-media exercita presiuni directe (interesant…) sau indirecte.
Studiul mai spune ca, dupa parerea a 73,9% dintre magistrati, independenta sistemului
judiciar e influentata negativ de presa.

Adica magistratii recunosc ei însisi într-un procent covârsitor
ca sunt influentati de ceea ce scrie presa. Dar ce scrie presa? În orice
caz, nu lucruri în totalitate inventate, ci bazate pe unele informatii
si chiar documente video sau scrise furnizate tot de catre cei din Politie sau
sistemul judiciar.

Extrem de dubioasa, daca nu chiar ilegala asociere, cât timp ancheta
nu s-a finalizat (deci ea poate fi afectata de astfel de „dezvaluiri”
senzationaliste), iar acuzatii înca n-au fost condamnati, dar toata tara
îi vede deja la televizor luati de Politie sau jandarmi si etichetati
drept infractori de catre nelipsitul reporter invitat la orice razie, ca sa
se vada activitatea intensa si eficienta a Politiei si Parchetului.

Atunci, de ce se plâng de presiuni din partea mass-media tocmai cei
care le-au furnizat informatii si documente chiar si când nu era cazul?

Mai departe. Care e presa cu cel mai mare impact la publicul
larg? Exact, televiziunea, ca nu te pune sa citesti si are poze multe si în
miscare (majoritatea informatiilor percepute în mod obisnuit de catre
fiinta umana îi vin pe cale vizuala).

La Bruxelles a fost lansat în 13 octombrie cel mai cuprinzator raport
întocmit vreodata pe tema serviciilor europene de televiziune, un document
ce radiografiaza nu mai putin de 20 de tari, printre care si România.

Rezultatele acestui studiu arata ca tendinta spre senzational, slaba calitate
a programelor si subordonarea fata de politic sunt pacatele de care sufera,
într-o masura mai mare sau mai mica, televiziunile din Europa, dar mai
ales cele din centrul si estul continentului.

Adaugati interesele patronilor de presa, coruptia administratiei si justitiei,
saracia si incultura majoritatii românilor si aveti decorul si modul în
care circula adevarurile la noi.

Adrian Gagiu