În primul rând, poate să stimuleze dezvoltarea economică, în mod special a anumitor ramuri de activitate. Acesta este principalul obiectiv şi, de fapt, direcția obligatorie înspre care trebuie îndreptată aplicarea lui. Se spune, pe bună dreptate, că o parte dintre contribuabili vor plăti mai mult la stat după introducerea acestui impozit în locul impozitului pe profit. În principiu, o plată mai mare către stat nu e de natură să stimuleze desfășurarea activităților economice în cauză. În opinia mea, acest lucru trebuie să fie evitat, şi cred că va fi. Soluția constă în efectuarea unor analize profunde a modului în care statul dorește şi poate să stimuleze dezvoltarea unor activități, ramuri sau sectoare de activitate.
Suma de plată către stat în cazul aplicării cotei de 16% asupra profitului nu ar trebui sa fie depășită de aceea rezultată din aplicarea cotelor de 1, 2 sau 3% asupra cifrei de afaceri. Desigur, nici o diferență prea mare în acest sens nu ar fi favorabilă bugetului. Un exemplu ar putea fi edificator: în domeniul serviciilor există firme care astăzi realizează rentabilități de 15-40% sau chiar mai mult. O firmă cu 1 milion de lei cifră de afaceri la o rentabilitate de 15% plătește impozit pe profit de 24 de mii de lei. Trecerea la impozitul pe cifra de afaceri ar presupune plata unui impozit de 10 mii în cazul cotei de 1%, de 20 de mii în cazul cotei de 2% sau de 30 de mii dacă se aplică o cotă de 3%.
Ce ar trebui să facă statul în acest caz? Să aplice pentru contribuabilii din acest domeniu, dat fiind că-şi dorește să stimuleze dezvoltarea serviciilor de acest fel, o cotă de cel mult 2%. Analiza ar trebui minuțios realizată pe fiecare activitate, luând în considerare rentabilitatea medie a entităților, obținerea unei diferențe minime în minus pentru a fi plătită la stat, precum şi o strategie bine definită de stimulare economică, şi pe această bază, desigur, certitudinea faptului că resursele dislocate la un moment dat se vor reîntoarce în scurt timp la buget.
Există domenii de activitate în care investiția are un factor de multiplicare ridicat, şi de aceea aplicarea impozitului pe cifra de afaceri ar trebui să înceapă cu acesta. Impozitul pe cifra de afaceri nu ar trebui să se aplice în acele domenii sau categorii de activități care, pe de-o parte vor trebui să plătească substanțial mai mult, şi acelora la care diferența în minus ar fi prea mare.
Al doilea obiectiv al introducerii impozitului pe cifra de afaceri este reducerea evaziunii fiscale. Se vorbește, şi acest lucru este o realitate, despre faptul că sunt contribuabili care, spre deosebire de unii asemănători lor din același domeniu, raportează profit semnificativ mai mic sau chiar pierderi. Pentru a evita plata impozitului pe profit, reduc artificial veniturile sau încarcă, în multe situații nelegal, costurile cu elemente de cheltuială care nu au legătură cu obiectul de activitate. Statul nu reușește să fie suficient de performant în colectarea impozitului pe profit utilizând pârghia controlului financiar. Este nevoie aici, în mod obiectiv, de o altă gândire în ce privește așezarea şi colectarea impozitului şi respectiv reducerea evaziunii fiscale. Impozitul pe cifra de afaceri ar rezolva într-o anumită măsură problema, cu condiția să nu meargă dincolo de limita suportabilității, descurajând desfășurarea activităților în cauză. Statul nu-şi dorește închiderea de firme sau exodul de capital străin, şi de aceea o cotă rezonabilă de impozit pe venit, de exemplu 1% sau chiar 0,5%, cel puțin într-o primă etapă, în funcție şi de alte criterii, ar putea fi o soluție.
A treia variantă, care ar putea constitui un obiectiv al impozitului pe cifra de afaceri, este intenția de a creşte veniturile la buget pe baza unor cote de impozit care să ducă la sume mai mari de plată în ce-i privește pe contribuabili. În opinia noastră, acest obiectiv este irealizabil sau cel mult pot fi obținute doar rezultate parțiale. Impozitul, prin natura lui, are caracteristica unei pârghii de natură obiectivă, şi din această perspectivă el poate stimula sau descuraja desfășurarea activităților economice şi chiar plata însăși a lui.
Credem că dacă impozitul pe venit este gândit în sensul celor de mai sus, el poate stimula creșterea economică alături de celelalte măsuri de relaxare fiscală, cum sunt reducerea TVA, eliminarea impozitului pe dividende, reducerea la 35% față de 39% a fiscalității pe muncă şi altele. ioantara@yahoo.com
Prof. univ. dr. Ioan Gh. Ţara
[related-post post_id=”1864494″]
Citiți principiile noastre de moderare aici!