Circula, tot mai insistent, zvonul ca fostul detinut politic ar putea ajunge sef peste dosarele securistilor si, mai rau, c-ar putea scormoni prin mapele care contineau declaratiile si angajamentele informatorilor si colaboratorilor ex-politiei politice. Coalitia parea sa se fi înteles pe deplin în acest punct: PNL propune, PD si UDMR voteaza, iar Ticu Dumitrescu încearca sa urneasca CNSAS din glodul cu epoleti în care îl lasase Onisoru.
Câtiva potentati actuali din serviciile secrete (nu le-am putut tine niciodata socoteala) s-au simtit brusc îmbatrâniti si au hotarât sa se retraga la pensie. „Structurile” au început sa se agite si sa viziteze tot mai des Cotrocenii. Iar Traian Basescu si-a luat nevasta, colaboratorii, glumele grosiere, amintirile de marinar si a plecat în China.
De câte ori un presedinte român paseste pe pamânt chinez, în tara asta începe o revolutie. Dupa vizita în China, Ceausescu a încercat sa îngroape spiritualitatea româneasca prin niste teze celebre ale caror efecte au fost botezate, culmea, „revolutie culturala”. Cu voiajul chinezesc al lui Basescu si alegerea lui Turianu în fruntea CNSAS pare-se ca s-a itit „revolutia dosarelor”.
Ceausescu a îngropat, în ’71, cultura. Basescu – Emil Boc, în afara de versatilitatea patologica de care da dovada tot mai des în ultima vreme, nu conteaza defel în ecuatia cu „n” necunoscute pe care o reprezinta dosarele fostei securitati – a reusit sa îngroape definitiv câtiva zeci de ani de istorie si de ticalosie româneasca. „Sunt departe de aceste probleme”, a marturisit, ca de obicei, smechereste.
Cu o singura fraza a facut pactul nu cu diavolul (n-are faustian în el decât predilectia spre Margarete…), ci cu chiar de el botezatul „sistem ticalosit”. Fiindca ticalosii de dinainte – sperjurii, tradatorii, mânjitii, cretinii, informatorii de doi lei, fricosii ajunsi colaboratori – sunt cei care sprijina, subteran, si acum, reteaua mârsava de care presedintele a promis sa ne scape. Deoarece multi dintre ticalosii de ieri sunt si ticalosii de azi.
Tot zilele astea, Ludovic Orban a jignit câteva reprezentante ale sexului frumos care au facut cariera în politica, banuindu-le ca au vazut prea de aproape cât de apretate sunt asternuturile în care dorm sefii lor directi. Pedistii s-au aratat revoltati de tupeul „unui betivan care danseaza pe mese”. Emil Boc ne-a tinut imediat o scurta lectie de morala, cerând liberalilor sa se dezica de prea slobodul la gura Orban.
Ce legatura are viata sexuala a Elenei Udrea ori felul în care transpira Mioara Mantale cu alegerile de CNSAS? Aparent nici una. Însa si dupa gluma cu Turianu, acelasi Emil Boc ne-a tinut o scurta lectie de morala. Explicând ca n-ar fi onest ca PD sa-i ceara lui Turianu sa se retraga. (A fost însa moral sa-i dea un picior în fund lui Mircea Dinescu, considerat prea greu de stapânit.)
Ba mai mult, a amintit ca Ticu Dumitrescu ar fi fost… colaborator al Securitatii.
M-am saturat de moralistii rotofei si parsivi. M-am plictisit de atâtea zoaie. Ca sa priceapa si politicienii nostri limbajul, nu pot sa nu ma întreb: prin patul cui trebuie sa treaca istoria recenta a României pentru a avea, în sfârsit, si noi acces la adevar?
Miron Beteag
Citiți principiile noastre de moderare aici!