E și motivul pentru care, fără nici un fel de partis-pris politic , fără vreun motiv de a vă discredita , Doamne ferește, de a vă știrbi autoritatea pe care ați câștigat-o muncind cinstit și jertfindu-vă, poate nepermis de mult din timpul pe care puteați să-l afectați familiei Dv. , vă adresăm aceste rânduri de față cu toată lumea. O facem, fiindcă socotim că pe toți orădenii și bihorenii îi interesează cele ce vă vom comunica prin această scrisoare deschisă.
Ca mulți, poate nu ca toți, dar noi credem că ei sunt mulți, am crezut că au fost definitiv abandonate ideile de tatonare a posibilității ca Muzeul Țării Crișurilor să fie mutat în Cetate. Am crezut că Dv. și cei care poate v-au consiliat astfel, și-au dat seama între timp, sfătuindu-se mai ales cu muzeografii și cu arhitecții orașului, că ideea aceea n-a fost una foarte bună. De altfel, ne amintim că și conducerea Direcției pentru Cultură și Patrimoniu a județului Bihor a avut câteva intervenții prin care își exprima ferm poziția în sensul că nu saluta sub nici o formă ideea ca Muzeul sa fie mutat in Cetate.
Iată însă că intervențiile Directorului Muzeului, Dr. Aurel Chiriac din Jurnalul bihorean din 3 aprilie a.c. și cele din Bihoreanul (Pro și contra)din 1-7 aprilie a.c. ne confirmă faptul că problema Muzeului a fost ,din păcate, din nou pusă pe tapet.
Argumentele prezentate de Dl. Chiriac , fără a epuiza suita de probleme ..contra, sunt absolut convingătoare, aproape că ni se par superflue intervențiile noastre. Și totuși, văzând cât de convinși păreți Dv. și Dl. Boloș și poate vor fi și alții, de faptul că locul Muzeului e în Cetate, ne gândim că suntem datori să intervenim, spunându-ne și noi părerea.
Cum am putea accepta schimbarea cu atâta ușurință a unei hotărâri cumpănite atent , ca o clădire destinată unui Muzeu modern, demn de mileniul trei, o clădire impozantă, cu un parc frumos în față, în perimetrul unei zone culturale , aproape de Universitate și de Biblioteca municipală de ținută europeană, să fie înlocuită în grabă, cu un spațiu , fie el și îndestulător, dar nu e, în vechea și încă …atât de ponosita Cetate? Las’ că amenajarea ei ar mai ține câțiva ani și ar absorbi un buget pe care nu credem că îl are orașul nostru. Timp în care enorma chirie de 15.000 de euro pe lună, pe care contribuabilii o achită pentru clădirea Palatului Baroc ni se pare o măsură păguboasă de care, cum se vede, nu se face nimeni vinovat. Ca să nu mai spunem că Muzeul ar mai sta închis ani buni,( după cei pe care i-am pierdut, privind consternați, la nesfârșitele scandaluri publice ale Dlui Radu Țârle , fostul președinte al Consiliului Județean Bihor ,cu constructorii).
Și cum adică, să oferi clădirea care a fost gândită pe specificul unui Muzeu, administrației publice?? Să faci birouri și să plasezi în ele niște funcționari, să așezi BIROCRAȚIA în locul CULTURII? Un Muzeu este un brand al orașului, al județului, al țării. Un Muzeu nu e numai un ,,depozit,, de valoroase relicve istorice din varii domenii, este și o instituție cu certă misiune educativă, un organism viu, un spațiu chemat să găzduiască cele mai diverse manifestări științifice și culturale( simpozioane, lansări de carte, expoziții, conferințe, lecții deschise , spectacole, etc), un loc de unde pleacă spre publicul de toate vârstele valori autentice.
Ni se par de-a dreptul meschine argumentele strict tehnice, măsurate în metri pătrați, referitoare la capacitatea Cetății de a găzdui un Muzeu de anvergura celui orădean.
Cum să faci Palat Administrativ , deci un loc al hârtiilor, al birocrației dintr-unul destinat și finanțat pentru cultură și educație ?!. Păi nu vă dați seama că, peste ani, nimeni nu va ști cine au fost funcționarii administrației, dar Muzeul și slujitorii săi lasă în urmă exponate, săli de expoziții, cărți, documente serioase, mărturii valoroase despre noi și despre epoca noastră.
Dar hai să nu aruncăm în derizoriu, că nu aceasta este intenția noastră, problema actelor de tot felul, a hârtiilor care s-ar perinda prin elegantul Palat. Au și ele importanța lor( cu observația să nu le exagerăm această importanță) . Dar , iată, constatăm cu mâhnire, că iar și iar, dintr-o neînțelegere a rostului educației și culturii în România, administrația este pusă înaintea acestora…. Dezolant!!!
Ne exprimăm speranța că veți reflecta îndelung asupra acestei chestiuni de maximă însemnătate, atât ca Primar al orașului nostru, dar și ca cetățean de bună credință, ca părinte care ar dori să-și vadă copiii bucurându-se, alături de alți tineri, de binefacerile unui important lăcaș de cultură. Unul ce are toate premisele să se afle între cele de frunte ale României.
Cu stimă,
Semnează Alexandru POP, inginer
Dr. Budahazy Istvan, farmacist
Dorel Tifor, profesor
Marius Chirea, medic
Eugen Tugulea, actor
Agota Zicher, avocat
Iuliana Păcurar, profesor
Elisabeta Pop, critic de teatru
Florica Bodor, profesor
Bianca Chirea, medic
Emodi Ioan, artist
Florian Chelu, cantautor
Victor Demian, liber profesionist
Emodi Tamas, arhitect
Emodi Andras, profesor
Lista rămâne deschisă. Oradea, 6 aprilie 2013
Palladi: ma abtin deocamdata
Novicov: o idee aberanta
Citiți principiile noastre de moderare aici!