Cronica unei tragedii naţionale

Clădirile Poliţiei Capitalei şi Ministerului de Interne, precum şi sedii de
partide şi alte instituţii importante ale statului au fost devastate iar pe
străzi s-a declanşat o adevărată baie de sînge. Totul, în virtutea instaurării
ordinii şi liniştii publice. 13-15 iunie, trei zile care au marcat profund imaginea
României şi au îngrozit o lume întreagă.

Conflictul a debutat în dimineaţa de 13 iunie 1990 cînd forţele de ordine intervin
brutal în tabăra greviştilor foamei din Piaţa Universităţii. Au loc confruntări
violente, autobuzele poliţiei sunt incendiate, la fel sediile Poliţiei Capitalei,
Ministerului de Interne şi SRI. Preşedintele Iliescu face un apel la adresa
cetăţenilor capitalei să sprijine organele de ordine şi, in cursul nopţii, în
Bucureşti, ordinea este restabilită de către armată.

A doua zi sosesc două trenuri pline cu mineri din Valea Jiului. Din balconul
guvernului, preşedintele Ion Iliescu îi indeamna să meargă în Piaţa Universităţii
pentru a face curăţenie. Grupuri de mineri pătrund în Universitate şi la Institutul
de Arhitectură unde începe vânătoarea studenţilor. Aceştia sunt prinşi şi bătuţi
cu bestialitate iar laboratoarele şi sălile de curs sunt devastate.

In afara Universităţii, minerii controleaza actele de identitate, iar oricine
este bănuit a fi intelectual sau participant la manifestaţia din piaţă este
maltratat. La indicaţia minerilor, se operează multe arestări, acţiune ce va
continua şi a doua zi. Seara minerii sunt convocaţi la Complexul Expozitional,
unde Ion Iliescu le multumeşte pentru ca au raspuns încă o dată la chemarea
sa.

Martorii acelor zile declară că s-au comis atrocitaţi şi au fost molestaţi
oameni nevinovaţi.Conform registrelor, în timpul evenimentelor, au fost trataţi
560 de răniţi şi au fost înregistrate oficial şase decese iar raportul Ministerului
de interne vorbeşte despre 185 de arestări.