Dureri de cap cu euroţuica

Aceştia ştiu exact ce vor: scăderea taxelor la alcool şi să îşi poată face ţuica aşa cum ştiu, în alambicuri.

“Sunt de acord cu integrarea în UE, dar asta nu înseamnă că trebuie să îmi spună ce am voie să fac la mine în casă”, spune Gheorghe Ciocan, preşedinteleFederaţiei Producătorilor de Ţuică din Fructe, Dublu Rafinată. El vrea ca eurodeputaţii români să renegocieze condiţiile impuse fabricanţilor de alcool. Altfel, ameninţă că vor vărsa tone de fructe macerate pe treptele Ministerului de Finanţe.

Micii producători sunt obligaţi să achite accize, de la 200 la 400 de euro, pentru fiecare o sută de litri de ţuică. Posesorii de alambicuri fie le-au declarat la fisc, fie le-au sigilat. Gheorghe Ciocan mai are un argument: “La noi în Oaş, palinca e un mod de viaţă. Nu putem mânca slănină şi ceapă, fără să bem un păhărel”.

În ultimii doi ani, mai toate alambicurile au fost închise. Date neoficiale arată că, în România, din 30.000 de distilerii private, numai 200 sunt declarate. Ţăranii au găsit pretexte ca să îşi desigileze alambicurile, mai ales că sezonul de producere a ţuicii este în toi, iar autorităţile locale se fac că nu văd. Acelaşi lucru îl susţine şi Asociaţia Marilor Producători de Ţuică, Garant. Ca să fie scutiţi de taxe, micii producători îşi pot înregistra răchia ca produs tradiţional protejat, dar spun că e prea scump.