Supravieţuitorii au stat în spital săptămâni bune, au suferit multiple intervenţii chirurgicale şi au rămas cu sechele pe viaţă . Cei mai mulţi dintre răniţi nu s-au întors în ţară, preferând să-şi continue viaţa începută la Madrid.
După Spania, România a fost ţara cu cel mai mare număr de victime: 16 morţi şi circa 80 de răniţi. Poveştile celor care au murit sunt pe cât de simple, pe atât de tragice. Olimpiu Zsigovszki, din Luduş, plecase în Spania să agonisească bani pentru a-şi cumpăra un apartament la bloc, în care urma să se mute cu viitoarea soţie.
Livia Bogdan, din Râmnicu Sărat, planificase să se mărite, cu banii pe care spera să îi strânga în străinătate. Alois Martinaş, din Neamt, hotărâse să plece în Spania pentru a-şi putea ajuta cei şapte fraţi mai mici rămaşi acasă.
Cel mai tânăr român care a murit în atentatele de la Madrid a fost Alexandru Suciu, de 18 ani, din Blaj. Alexandru lucra la un atelier auto şi visa să-şi cumpere o maşină. Cadavrul său, carbonizat, a putut fi identificat doar în urma testelor ADN.
Mulţi români au fost răniţi grav în atentatele din 2004, unii rămânând cu diverse infirmităţi. Marin Berbecaru din Teleorman plecase în Spania cu 3 săptămâni înaintea atentatului, iar pentru a avea bani de bilet îşi vânduse maşina. În urma exploziei, medicii spanioli au fost nevoiţi să-i amputeze ambele picioare.
Valentin Fătu, din Buzău, a scăpat teafăr din prima explozie dar a rămas să dea o mână de ajutor. A fost foarte grav rănit în cea de-a doua explozie care a avut loc şi a avut nevoie de numeroase intervenţii medicale şi transfuzii. „Acum are sânge spaniol“, declara mama lui după accident.
Procesul suspecţilor implicaţi în atentatele din Spania a început în urmă cu o lună iar românii răniţi la Madrid aşteaptă, alături de familiile celor ucişi, ca vinovaţii să plătească.
Trimite articolul
Xwho cares ?