Românii îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei

Încă de aseară la mănăstirea din Constanţa care poartă hramul celui considerat creştinătorul românilor, au sosit sute de pelerini. Din cauza frigului, însă, puţini s-au mai încumetat să petreacă o noapte sub cerul liber. Biserica de lângă mănăstire era plină încă de joi seara.

Credincioşii s-au spovedit şi au înnoptat în lăcaş, întinşi pe jos. Cei mai tineri au înfruntat temperaturile scăzute plimbându-se între Biserică şi peştera unde se spune că a trăit Sfântul Andrei. Iar cei mai curajoşi s-au spălat cu apă din Izvorul Tămăduirii, în ciuda frigului tăios.

Oamenii s-au rugat toată noaptea la raclele cu moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion, depuse în peştera unde Sfântul Andrei a creştinat primii români. Au adus cu ei obiecte ale apropiaţilor, fiind convinşi că aceştia vor avea astfel noroc sau se vor vindeca de boli.

Peştera în care s-a rugat şi a sălăşluit Sfântul Andrei este un lăcaş de cult unic în spaţiul monastic şi include, conform cercetătorilor, primul altar creştin românesc. Mii de pelerini vin aici din toată ţara, în fiecare an, pe 30 noiembrie.

Tradiţii de Sfântul Andrei
În popor, noaptea de Sfântul Andrei se mai numeşte şi Noaptea Strigoilor pentru că se spune că îşi părăsesec în somn corpul şi iau formă de lupi. Pentru a se apăra de strigoi, ţăranii dau pe la uşi şi ferestre cu usturoi. Sărbătoarea mai este numită şi Moş Andrei, Cap de Iarnă sau Ziua Lupului. În această zi copiii trebuie să pună în apă o crenguţă de măr. Dacă înfloreşte până la Sfântul Vasile acel copil va fi norocos.

De asemenea, într-un vas se plantează grâu iar dacă acesta creşte până de Crăciun anul ce vine este considerat a fi unul bogat. În alte zone ale ţării se folosesc 12 cepe, ce vor purta numele lunilor anului. În alte zone se practică “Păzitul usturoiului”. O legătură de usturoi este purtată la brâu până la miezul nopţii. Ţăranii cred că în acest fel primejdiile sunt alungate.