Fost olimpic national la germana, un iubitor al naturii, literaturii, informaticii si al sporturilor. Traian Harhoiu, baiatul care a murit serbandu-si ziua de nastere, alaturi de prietena sa, intr-una dintre cele mai periculoase zone montane din tara, era elev in clasa a XII-a la clasa de informatica intensiv engleza-germana, din cadrul Colegiului National „Mihai Eminescu” din Capitala. Voia sa ajunga arhitect, informatician sau, poate, chiar sa lucreze in domeniul turismului.
„Poate a fost mana destinului”
Nimeni nu a stiut ca imbratisarea pe care i-a dat-o mamei inainte sa plece avea sa fie si ultima. „Voia ceva special, sa marcheze ultima lui zi de nastere din perioada liceului. Urmau examenele si stia ca nu va mai ajunge o buna perioada la munte”, ne-a spus indurerata Victoria Harhoiu, matusa lui Traian. „Am stat si ne-am tot gandit. Singura explicatie pe care vrem sa o credem este ca poate a fost mana destinului”, spune matusa.
Doina Harhoiu, mama baiatului, e in stare de soc. Nu intelege ce s-a intamplat, cum a ajuns fiul ei pe traseul respectiv. Primise bani suficienti pentru cazare la un hotel sau o cabana din Bucegi, unde stabilise ca-si va petrece ziua de nastere. „Trebuia sa ajunga in Bucegi, zona turistica pe care o cunostea foarte bine. Stia cat de periculoasa este Valea Vistea Mare pentru ca si eu, si taica-su i-am tot vorbit despre cat de dificil este acest traseu.”
Planul initial era ca, alaturi de Traian, sa mai fie si alti doi colegi de clasa, prieteni apropiati. Pe ultima suta de metri insa, datele s-au schimbat. A ales sa plece doar cu prietena, Simona Manzu, de aceeasi varsta cu el, pe care o cunoscuse pe internet.
„A fost calatoria lui initiatica”
„Plecase echipat de munte, insa nu avea sacul de dormit si haine atat de groase incat sa reziste la -20 grade C. Am stat linistita pentru ca nu stiam ca va cauta sa doarma intr-un refugiu”, a completat Doina Harhoiu. „Inainte sa plece a ascultat avertizarile meteorologice, iar vremea era buna, insa Dumnezeu a schimbat-o!”, ne-a spus matusa baiatului, incercand sa gaseasca motivele pentru care Traian si-a schimbat traseul. „Cred ca a vrut sa-si demonstreze lui insusi ca poate face si acest traseu. Poate a fost calatoria lui initiatica”, incheie, in lacrimi, Victoria.
Adolescenta
Traian citea Kant
Camera lui Traian exprima, parca, personalitatea acestuia: vesela, cu multe fotografii ale prietenilor, postere cu baschetbalisti si colectii de carti de literatura universala: Cervantes, Zola, Dumas, Dickens, Hector Malot si poeziile lui Minulescu. Avea prieteni in Germania, Austria sau Italia. „A plecat in multe tabere si excursii, s-a implicat in multe simpozioane organizate peste hotare. Ultima oara a fost plecat in noiembrie, la un simpozion dedicat integrarii europene. S-a intors fericit, iar noi eram atat de mandri de el”, ne-a povestit mama tanarului, uitandu-se in gol, ca si cum totul ar fi un cosmar dintr-o noapte obositoare.
Trimite articolul
XPacat de asa un tanar capabil si dotat din toate punctele de vedere.
Mare pierdere.
Era din Oradea ?
condoleante familiei si Dumnezeu sa-l odihneasca.iar pt alex capitala inca e la Bucuresti.poate k va fi candva la Oradea.
o pierdere uriasa.sincere condoleantze familiei.
ce sa mai ne pare la toti rau de oricine care moare…Dar in fond e vina lui. daca stia cat ii de periculos trebuia sa stea in cabana. Muti altii or patit ca el si le-a fost invatatura de minte prietenilor sa nu mai faca pe grozavii in situatii din astea. Poti sa fi tu sfant daca esti inconstient pana la urma tot dai coltzu mai repede decat trebuia
Va rog ,nu-l judecati.Cand ai o pasiune fata de ceva…nu poate nimeni sa ti-o ia….decat Dumnezeu..Asa si cu Alex…nimeni nu i-a luat pasiunea…A vurt sa ajunga sus…pe varf..si a a juns in inimile noastre in varf……Imi este foarte dor de el:(
L-am visat azi noapte. Daca o fi ceva dincolo de viata… La multi ani Traiane… Ai ramas in memoria noastra, iar pierderea ta a fost o lovitura foarte grea…
Era baiat deosebit… Tin minte cum ma luam la intrecere tacit cu el la olimpiadele de germana… N-am fost foarte apropiati, insa mereu i-am apreciat simtul umorului si pofta de viata… Aducea amuzament in orele de scoala si in scurtele discutii cu el am apreciat ca avea principii bine stabilite. Asta e… E foarte trist… Si acum imi vine sa-l cert…
Se implinesc in curand 4 ani de la tragedie si durerea e la fel de mare. De 4 ani traiesc cu aceasta imagine a durerii in suflet si a multor intrebari fara raspuns. Ziua de 2.02 e un cosmar. Dumnezeu sa-l ocroteasca acolo sus, daca aici pe pamant a gustat atat de putin din bucuria de a trai !
Au trecut aproape16 ani de când nu mai este printre noi…și încă nu-mi vine a crede! Îmi este foarte dor de tine…te visez mereu și astfel vei râmâne în sufletul meu pentru totdeauna! Nu te voi uita niciodata!
-
Buna ziua Adina! Ati fost colegi?