Un arădean vinde clătite cu melci

Din “febra melcilor”, care a cuprins România prin 2004, au supravieţuit mai puţin de jumătate dintre fermele înfiinţate atunci, dar şi pentru acestea profitul întârzie să apară. Ultima speranţă a micilor întreprinzători pare a fi un fenomen hulit de toată lumea: încălzirea globală.

Mircea Lezeu din Arad avea 27 de ani când a fost cuprins de “febra melcilor”, aşa cum îi place să spună acum, cu un umor amar. “Eram amândoi foarte tineri, şi eu, şi asociatul meu, şi am vrut să demonstrăm că putem reuşi. E drept că ne-am lăsat puţin duşi de val când am văzut estimările firmei care a promovat în România această idee de afaceri.

Puteam să ne îmbogăţim foarte repede”, ne-a mărturisit Mircea Lezeu. Dar socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu realitatea dintre plasele metalice care împiedicau frumoasele exemplare de Helix Pomatia să-şi ia lumea-n cap. “În 2003 am semnat contractul, iar în 2004 ne-am apucat de treabă.

Am cumpărat teren într-un sat la 5 kilometri de Arad, am achiziţionat plasele, seminţele şi matca şi ne-am pus pe treabă. Investiţia iniţială, pentru 2.000 de metri pătraţi, a fost de 7-8.000 de euro. N-am recuperat-o nici până în ziua de azi”.

Timp de doi ani, tinerii au muncit pe brânci la ferma nou înfiinţată, spre nedumerirea sătenilor din Sânpaul, care nu prea înţelegeau cum vor reuşi cei doi să scoată bani din ceea ce toată lumea numea “hrana săracului”. “Ne-au zis că, dacă reuşim noi, se bagă şi ei. Slavă Cerului că au avut chibzuinţa să aştepte. Mulţi şi-au pierdut atunci economiile de-o viaţă sau s-au îngropat în datorii”. Acum au mărit suprafaţa fermei şi au angajat câţiva lucrători, dar rezultatele mult aşteptate n-au venit.

Şi totuşi, ce n-a mers? “Principala problemă a fost că firma din Italia care ne-a vândut ideea şi toate echipamentele nu s-a angajat să preia şi marfa, iar în România interesul pentru carnea de melc este foarte redus”, ne-a spus tânărul. În plus, condiţiile de climă din România s-au dovedit a fi prea puţin prielnice unei producţii constante.

“Anul ăsta, de exemplu, este unul groaznic. Specia pe care o creştem noi este sensibilă la frig şi la temperaturi foarte ridicate. În iarnă, pentru că a fost prea cald, melcii n-au hibernat ca lumea, iar acum, din cauza caniculei, estivează, adică se acoperă cu un văl subţire şi-şi încetinesc funcţiile. În felul acesta nu mai ajung la dimensiunile cerute la vânzare”, ne-a lămurit tânărul care a încercat să-i obişnuiască pe arădeni cu preparatele din carnea cu gust de şuncă şi aspect de pipotă.

“În Italia şi Franţa, afacerea merge bine pentru că la cel mult 20 de kilometri de ferma de melci este un restaurant care serveşte preparate din această carne. Eu am două localuri, în care servesc clătite umplute cu melci, dar trebuie să recunosc că majoritatea clienţilor sunt oameni de afaceri străini din Arad, italieni şi francezi. Românii nu prea gustă carnea de melc”, ne-a mai spus Mircea Lezeu.

Nu vrea să renunţe la ferma de melci, dar deocamdată ţine afacerea în aşteptare. “Mai în glumă, mai în serios, am început să ţin la melcii ăştia. Dacă se schimbă într-adevăr vremea şi o să avem temperaturi mai ridicate de acum încolo, vom încerca să aducem o specie mai profitabilă, care ar putea relansa fermele de melci de la noi”.

Sursa: News