Din echipa JC Liberty făceau parte: Iulian Surlă, Kyoshi Uematsu (Spania) la 60 kg, Kenji Uematsu (Spania) la 66 kg, Giorgi Revazashvili (Georgia) la 73 kg, Sergio Doménech (Spania) la 81 kg, Ruslan Mashurenko (Rusia) la 90 kg, Csősz Imre (Ungaria), Kovács Antal (Ungaria) la 100 kg, Alexander Michailyn (Rusia) și Alexandru Lungu la +100 kg. Echipa orădeană era pregătită de antrenorii Mircea Frățică și Veaceslav Bacal (Republica Moldova).

Turneul final al ediției a avut loc la Oradea, la actuala Arena „Antonio Alexe”, cu participarea echipelor JC Liberty, JC Taifu Dnepropetrovsk, JC Mytnyk Kiev (ambele din fosta URSS) și Kenamju Haarlem (Olanda). În semifinale, JC Liberty a trecut de JC Mytnyk cu scorul de 7-0, iar în finală a dispus de Taifu Dnepropetrovsk cu același rezultat. Pe locurile 3-4 s-au situat JC Mytnyk și Kenamju Haarlem. JC Liberty a întrerupt în acel an dominația echipei germane Abensberg, care a câștigat titlul european în edițiile 1997, 1998, iar apoi din nou în anul 2000.

Antrenorul formației germane era nimeni altul decât orădeanul Florian Velici. Pentru JC Liberty, cel mai dificil examen din 1999 a fost cel cu Istanbul Buyukșehir, decisiv pentru calificarea la turneul final. Echipa orădeană a câștigat „dubla” după o dispută dramatică. Echipa turcă îl avea în componență pe multiplul campion european Selim Tataroglu (+100 kg). În returul de la Istanbul, Michailyn a terminat la egalitate meciul cu Tataroglu, iar JC Liberty și-a asigurat astfel prezența la turneul final.

„Eram o adevărată echipă”

Marele campion orădean Alexandru Lungu își amintește cu plăcere de performanța din anul 1999.

„Domnul Marius Vizer a transferat atunci la Oradea numeroși judoka de mare valoare. Eram o adevărată echipă, ne înțelegeam între noi foarte bine, parcă eram ca niște frați, era o chimie extraordinară între toți componenții echipei. Și astăzi ne întâlnim cu mare drag și ne aducem aminte cu multă plăcere de acele vremuri, chiar dacă au trecut de atunci aproape 30 de ani. Cucerirea Cupei Campionilor Europeni a fost ceva unic, de neuitat. Atmosfera a fost extraordinară, atât la tururile preliminare, cât și la turneul final al competiției”, ne-a declarat Sandu Lungu.

Acesta subliniază rolul lui Marius Vizer în crearea echipei și în realizarea marii performanțe a cuceririi Cupei Campionilor. „Domnul președinte Marius Vizer a investit multă pasiune și foarte mulți bani, a făcut ceva unic pentru Oradea, pentru judoul orădean și românesc. Dânsul este un tip extrem de muncitor, în stil militar, ordonat. Este un perfecționist, cred că acesta este cuvântul care i se potrivește cel mai bine. Faptul că a ajuns acolo unde se află acum se datorează tocmai caracterului său. A ridicat acest sport la un nivel de organizare nemaiîntâlnit și este extrem de iubit în lumea judoului mondial. Noi, componenții echipei de atunci, eram foarte atașați de dânsul. Ne transmitea acea ambiție și dorință de victorie. Îți era chiar rușine să nu iasă totul bine, când vedeam cât este de implicat și de dedicat echipei. Acea performanță a rămas unică, nu a fost repetată niciodată în judoul românesc”, a conchis Sandu Lungu.

„O trăire extraordinară”

Iulian Surlă, un alt judoka român component al echipei campioane, afirmă că prezența sa în lotul de atunci al JC Liberty Oradea a fost o experiență incredibilă.

„Pentru mine a fost o trăire extraordinară să fac parte din acea echipă formidabilă pe care a construit-o atunci domnul Marius Vizer. Emoțiile au fost maxime, chiar dacă eu nu am disputat decât puține meciuri. Îmi aduc aminte că la turneul final de la Oradea, am fost coleg de cameră la hotel cu Alexander Michailyn, care la momentul respectiv era în mare vogă, era unul dintre cei mai buni judoka din lume. Doar și să stau în preajma unui astfel de sportiv a fost pentru mine ceva incredibil. Atmosfera de la sală la turneul final a fost fantastică, a fost ceva de neuitat. A fost o competiție pe echipe, care nu se compară cu concursurile individuale. La individual lupți doar pentru tine, dar când e vorba de echipă, responsabilitatea este mult mai mare, fiecare se bate nu doar pentru el, ci și pentru ceilalți coechipieri. Te gândești că o eventuală înfrângere poate nărui munca celorlalți, a întregii echipe, iar acest gând te responsabilizează enorm. Pentru mine sunt amintiri deosebite, iar victoria finală a fost o senzație pe care nu o voi uita niciodată”, a afirmat Iulian Surlă.

„Totul la superlativ”

Mircea Frățică a fost antrenorul echipei JC Liberty, alături de Veaceslav Bacal. Mircea Frățică și Mihai Cioc au fost primii medaliați olimpici din istoria judoului românesc, câștigând ambii medalii de bronz la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 1984. Mihai Cioc s-a aflat și el în conducerea de atunci a clubului orădean. Mircea Frățică ne-a declarat că succesul din anul 1999 i se datorează în mare parte conducătorului JC Liberty, Marius Vizer.

„Am avut atunci o echipă beton, care a realizat o mare performanță, devenind campioana Europei. Acel succes i se datorează în primul rând domnului Marius Vizer, care a devenit apoi, în scurt timp, președintele Uniunii Europene de Judo, iar peste câțiva ani, președintele Federației Internaționale de Judo. A adus acest sport la un nivel incredibil. Îmi amintesc că la acel moment, judoul risca să nu mai fie sport olimpic, din cauza interesului scăzut al spectatorilor. Uitați-vă unde a ajuns judoul după venirea la conducere a domnului Vizer. El face totul doar la superlativ. este un conducător extraordinar”, a spus Mircea Frățică.