La 11 septembrie 2001, după mai mulți ani de pregătiri meticuloase, două avioane comerciale deturnate de membri ai Al-Qaida s-au izbit de Turnurile Gemene din New York, provocând prăbușirea acestora, moartea a aproximativ 3.000 de oameni și o transformare profundă în dinamica socială și geopolitică a lumii.

Până atunci, organizația, fondată la sfârșitul anilor 1980, dispunea de un refugiu în Afganistan sub protecția talibanilor, se mândrea cu o structură centralizată și avea un lider clar: miliardarul saudit Osama ben Laden.

‘Al-Qaida care a comis atacurile din 11 septembrie nu mai există în această formă. Ceea ce a supraviețuit a fost forțat să devină ceva mult mai dispersat: un centru slăbit, înconjurat de organizații regionale din ce în ce mai implicate în propriile conflicte locale’, a explicat pentru EFE Suwaid al-Abkal, specialist în terorism și radicalizare.

O transformare necesară

Analistul citat amintește că această mutație nu a fost doar o strategie pe termen lung, ci și ‘consecința daunelor provocate după 11 septembrie’, cum ar fi invazia americană în Afganistan în octombrie 2001 și asasinarea sau dispersarea conducerii sale, ceea ce a forțat organizația să se descentralizeze, limitându-i atacurile în Occident.

Descentralizarea ‘a îngreunat distrugerea (rețelei teroriste – n.r.), dar supraviețuirea a venit cu un cost: pierderea controlului’, spune Al Abkal, care amintește cum filiala organizației din Irak a ajuns să dea naștere grupării Stat Islamic (ISIS) în 2014.

În timp ce Al-Qaida era considerată o organizație mai elitistă în cadrul ideologiei salafist-jihadiste, având un impact puternic prin atacuri spectaculoase în străinătate, ISIS a căpătat o vizibilitate mai mare prin propaganda sa agresivă, brutalitatea și cuceririle teritoriale atât în Irak, cât și în Siria.

Al-Qaida a trebuit să se adapteze și a devenit ‘o rețea cu diferite ramuri’, a explicat pentru EFE Sergio Altuna, cercetător senior la Programul despre Extremism al Universității George Washington. El a afirmat că acest lucru a contribuit la transformarea organizației într-un actor ‘mai pragmatic, mai calculat și mai răbdător’.

Astfel, rețeaua este compusă din Al-Shabaab, în Somalia și Cornul Africii; Jamaat Nusrat al-Islam wal-Muslimin (JNIM), în Mali și regiunea Sahel; Al-Qaida în Peninsula Arabică (AQAP), în Yemen; și Al-Qaida în Subcontinentul Indian (AQIS), care operează în zone din Asia de Sud, cum ar fi Pakistan, India, Afganistan și Bangladesh.

Cu toate acestea, expertul în mișcări extremiste Ahmed Lamloum amintește importanța pe care a reprezentat-o 11 septembrie pentru grupare: ‘A făcut ca toate guvernele lumii să-i acorde atenție și a beneficiat enorm de pe urma acesteia, deoarece a folosit-o ca parte a mașinăriei sale de propagandă și a recrutării de noi membri’.

Schimbare de strategie

Al-Qaida a supraviețuit în ciuda morții carismaticului Osama ben Laden și a pragmaticului Ayman al-Zawahiri (ambii uciși de SUA, în 2011 și, respectiv, 2022), pentru care spectaculozitatea atacurilor și doctrina reprezentau elemente esențiale ale organizației care supraviețuiește acum cu egipteanul Saif al-Adel la cârmă, un lider relativ necunoscut și orientat spre o strategie pe termen lung

Altuna afirmă că obiectivele Al-Qaida nu s-au schimbat în acești 25 de ani, spre deosebire de metodele de atingere a acestora. Drept urmare, organizația ‘a devenit un actor capabil să stabilească legături cu organizații și alți actori care nu îi împărtășesc neapărat ideologia’, dar care au un ‘inamic comun’.

‘Principala amenințare la adresa Al-Qaida constă tocmai în capacitatea sa de a exploata conflicte și dinamici locale și de a le transforma în spații pentru a se implanta’, spune analistul, care subliniază ‘autonomia locală semnificativă’ a rețelei atât în Sahel, cât și în Yemen, unde filialele sale ‘caută să construiască relații cu comunitățile’.

Al Abkal adaugă că pericolul filialelor din Africa este că acestea nu se mai limitează la a ataca statele slabe, ci ‘învață să concureze cu acestea pentru autoritate’. El dă ca exemplu JNIM din Mali și Sahel, care are capacitatea de a impune blocaje rutiere sau de a impozita activități economice, la fel ca Al Shabaab în Somalia.

În acest fel, Al-Qaida nu își demonstrează doar capacitatea de a recurge la violență, ci și capacitatea de a impune taxe, de a controla fluxurile de circulație, de a impune reguli și chiar de a se infiltra în sistemele statale, ceea ce face ‘deosebit de dificilă dezmembrarea acestor organizații’.

‘O bombă dovedește că o organizație poate ucide. Un sistem fiscal, un punct de control și o instanță dovedesc că poate dăinui’, atenționează Al Abkal. AGERPRES