Propunerea legislativă, adoptată cu 163 de voturi „pentru“ și 51 de abțineri, are ca obiect de reglementare modificarea și completarea art.1 din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În expunerea de motive, inițiatorii proiectului argumentează că această practică este utilizată pe sacră largă în alte state, unde bonul fiscal este eliberat clientului doar dacă acesta confirmă că îl dorește în formă tipărită pe hârtie. Acest lucru nu se întâmpla și în România pentru că aici, comercianții au obligația de a da bon fiscal pentru toate tranzacțiile, inclusiv cele plătite cu cardul, chiar și atunci când consumatorul nu îl cere.

În contextul modificării legislației care elimină obligația de a emite bon fiscal pentru aceste tranzacții, este necesar să eliminăm și obligația de a emite factură, pentru a evita suprapunerea unor proceduri administrative inutile, arată în motivare inițiatoarea acestuia, deputata USR Cristina Prună.

Emiterea unei facturi în locul bonului fiscal ar crea o povară birocratică suplimentară pentru comercianți, contrară obiectivului de simplificare pe care proiectul de lege îl urmărește. Astfel, amendamentul propus urmărește să asigure o fluidizare a tranzacțiilor realizate prin carduri, menținând posibilitatea emiterii unei facturi doar la cererea expresă a clientului, în conformitate cu bunele practici comerciale și cerințele de transparență fiscală.

„Acest amendament se aliniază eforturilor de modernizare și digitalizare a economiei, sprijinind atât comercianții, cât și consumatorii prin simplificarea proceselor asociate tranzacțiilor electronice”, motivează inițiatorii proiectului.