Măsura, salutată de organizațiile studențești, nu acoperă însă pierderile provocate de austeritatea impusă prin lege și este considerată doar o soluție parțială și temporară.

Anunțul privind aprobarea finanțării europene a fost făcut de Ministerul Educației și Cercetării la mijlocul lunii decembrie, după discuții purtate la nivel european. Potrivit Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), fondurile vor proveni din Fondul Social European și vor fi utilizate începând din februarie 2026 pentru acordarea de burse sociale. Contextul în care apare această finanțare este însă unul tensionat.

În luna iulie, Guvernul României a adoptat Legea nr. 141/2025, care a introdus mai multe măsuri de austeritate în învățământul superior. Printre acestea se numără modificarea modului de calcul al fondului de burse, reducerea perioadei de acordare doar la durata activităților didactice, eliminarea eligibilității studenților de la taxă și a românilor de pretutindeni pentru bursele finanțate de la bugetul de stat.

Potrivit ANOSR, efectul cumulat al acestor decizii a fost o scădere a fondului de burse și protecție socială cu aproximativ 52% și pierderea burselor pentru peste 44.000 de studenți. Organizația a protestat încă din vară împotriva acestor măsuri, însă fără rezultate concrete, iar tăierile au rămas în vigoare. Organizațiile studențești subliniază că finanțarea europeană nu poate substitui responsabilitatea statului.

„Anunțul privind cele 60 de milioane de euro reprezintă un rezultat semnificativ, dar tardiv și insuficient. Statul român trebuie să aloce prin Legea bugetului de stat pentru 2026 un fond de burse corelat cu nevoile reale ale studenților”, arată ANOSR, care estimează cheltuielile lunare ale unui student, în 2025, la peste 1.700 de lei.

Vicepreședintele Parlamentului European, Nicu Ștefănuță, afirmă că soluția finanțării din fonduri europene a fost identificată în urma unor discuții purtate cu Comisia Europeană și cu ministerele de resort din România.

„Bursele nu sunt un moft, ci un instrument esențial pentru egalitatea de șanse și prevenirea abandonului universitar. Fondurile europene pot completa sprijinul național, dar nu îl pot înlocui”, a declarat europarlamentarul.

Problema generală nu este rezolvată, dar fiecare caz contează

La nivel local, efectele tăierilor au fost resimțite și la Universitatea din Oradea.

„Raportat la anul trecut, până în 100 de studenți și-au pierdut bursele. Poate părea un număr mic, dar pentru noi și o singură bursă pierdută este semnificativă, pentru că vorbim despre tineri care au nevoie reală de acești bani”, a declarat Raluca Lezeu, președinta Uniunii Studenților din Oradea.

Aceasta a explicat că discuțiile privind utilizarea fondurilor europene au început chiar la Oradea, în cadrul Adunării Generale a Uniunii Studenților din România, unde au participat Nicu Ștefănuță și ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru.

„Este o victorie mică, dar reală. Dacă 40.000 de studenți vor primi burse sociale, înseamnă 40.000 de tineri care de la nimic vor avea un sprijin. Problema generală nu este rezolvată, dar fiecare caz contează”, a spus Lezeu, precizând că Universitatea din Oradea și facultățile au suplinit din fonduri proprii bursele sociale, instituția fiind printre cele mai generoase din țară.

Rectorul Universității din Oradea, Constantin Bungău, privește însă cu prudență aplicarea efectivă a acestei măsuri.

„Deocamdată o consider mai degrabă o speranță. Banii trebuie administrați de o autoritate a statului, iar termenul este foarte scurt. Intrăm în ianuarie 2026, iar până se va crea mecanismul de distribuție pot trece câteva luni”, a explicat acesta.

În opinia rectorului, studenții aflați acum în ani terminali ar putea beneficia de burse doar pentru două-trei luni, în timp ce impactul real va fi resimțit abia de generațiile care vor începe anul universitar în toamna lui 2026. Constantin Bungău a mai precizat că Universitatea din Oradea a acordat suplimentar 90 de burse sociale din venituri proprii, pentru a reduce impactul tăierilor. Finanțarea europeană apare astfel ca un colac de salvare parțial, într-un context în care problema burselor studențești rămâne deschisă, iar soluția de fond depinde, în continuare, de deciziile bugetare ale statului român.