Situl se află la o distanță de doar 4 kilometri de cel mai mare centru de producție ceramică din Europa Barbară, de la Mediesu Aurit, făcând parte dintr-o zonă cu o intensă activitate meșteșugărească în Antichitate.

Cercetările au pornit de la o informație oferită de un localnic, care a semnalat prezența unor „pietre ce nu sunt pietre”. Investigațiile geofizice și săpăturile arheologice au confirmat existența a nu mai puțin de 52 de furnale pentru reducerea minereului de fier, cunoscut sub denumirea populară de „fier de baltă” (limonit). Din vechile instalații s-au păstrat mai ales zgura și urmele stratului de cărbune de lemn folosit la topire, a relatat PresaSM.

Blocurile de zgură găsite sunt extrem de compacte, bogate în fier, cu dimensiuni care variază: bucățile mai mici cântăresc între 25 și 30 de kilograme, iar cele mai mari depășesc 60 de kilograme. Acestea sunt în formă circulată, semn că păstrează amprenta cuptoarelor antice.

Specialiștii sunt de părere că descoperirea este deosebit de importantă pentru istoria dacilor liberi, deoarece confirmă existența unui complex industrial vast în nord-vestul României, acesta (complexul industrial – n.red) îmbâninâd producția de ceramică cu cea metalurgică.

Potrivit cercetătorilor, este foarte probabil ca produsele realizate aici să fi fost distribuite pe un areal întins din Europa Centrală, ceea ce plasează situl printre cele mai importante centre de prelucrare a fierului din zonă în epocă, a mai scris sursa menționată anterior.