România ocupă astfel detașat primul loc în Uniunea Europeană în acest clasament, potrivit datelor Eurostat pentru 2025.

61,4% dintre români spun că nu își permit șapte zile de vacanță pe an, în condițiile în care media Uniunii Europene este de 27,5%.

La mare distanță de România se află Grecia, cu 46,6%, urmată de Bulgaria și Ungaria, ambele cu 39,1%. La capătul opus al clasamentului sunt Luxemburgul, cu doar 10,6% dintre locuitori în această situație, Suedia, cu 12,4%, și Țările de Jos, cu 12,8%.

Între România și Luxemburg, diferența ajunge la 50,8 puncte procentuale. Dacă în Uniunea Europeană aproape trei persoane din zece nu își permit o vacanță de o săptămână, în România sunt mai mult de șase din zece.

Pentru mulți români, concediul nu mai este o cheltuială care intră automat în bugetul anual. Atunci când veniturile abia acoperă cheltuielile de zi cu zi, vacanța este una dintre primele cheltuieli care pot fi amânate sau eliminate.

Datele despre venituri explică, cel puțin în parte, această situație. În 2024, salariul mediu anual ajustat pentru un angajat cu normă întreagă era de 21.108 euro în România, față de 39.800 de euro la nivelul Uniunii Europene, potrivit datelor europene citate de Adevărul.

Mai puțini bani pentru vacanțe, mai puțini bani pentru turism

Hotelurile, pensiunile, restaurantele, agențiile de turism și transportatorii depind, în mare măsură, de banii cheltuiți de turiști. Iar unul dintre mecanismele care au susținut în ultimii ani cererea pentru turismul intern a fost reprezentat de voucherele de vacanță.

În 2025, valoarea voucherelor acordate angajaților din instituțiile publice a fost redusă de la 1.600 la 800 de lei. În 2026, suma a rămas la 800 de lei, însă și numărul potențialilor beneficiari a fost redus. Pragul de venit net până la care se acordă voucherele a coborât de la 8.000 la 6.000 de lei.

Banii nu pot fi cheltuiți oriunde, ci sunt destinați serviciilor turistice, în special celor oferite în România. Pentru un angajat care are deja un buget restrâns, diferența dintre un voucher de 1.600 de lei și unul de 800 de lei poate însemna diferența dintre o vacanță plătită în mare parte cu acest beneficiu și una care presupune o contribuție importantă din propriul buzunar.

Efectele se văd deja în cifrele privind decontarea voucherelor.

În primele șase luni din 2026 au fost emise vouchere în valoare totală de 319.198.563,22 lei, iar valoarea celor decontate a ajuns la 289.246.403,92 lei. Față de aceeași perioadă din 2025, valoarea voucherelor emise a scăzut cu 2%, în timp ce valoarea celor decontate s-a redus cu 60%, potrivit datelor Ministerului Finanțelor centralizate de Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT).

Numai în iunie 2026 au fost emise vouchere în valoare de 117.681.542,65 lei, iar cele decontate au totalizat 74.775.266 de lei.

„Odată cu stabilirea pragului de 800 de lei pentru angajați, decontările au scăzut la jumătate și s-au stabilizat, exact așa cum era anticipat. La nivelul voucherelor de vacanță emise, scăderea de la un an la altul este de doar 2%. În schimb, valoarea decontărilor continuă să scadă în 2026, după ce scăzuse și în 2025 cu 10%, deoarece anul trecut turiștii mai aveau vouchere de 1.600 de lei din emisiunile anterioare. Dispariția din piață a voucherelor cu valori mai mari duce, în mod firesc, la o diminuare a sumelor disponibile pentru vacanțe. Astfel, nu doar că numărul deținătorilor este mai mic, dar și bugetele acestora s-au redus, ceea ce diminuează apetitul pentru călătorii în România. Acest fenomen se reflectă deja în scăderea rezervărilor timpurii. Am cerut Guvernului prelungirea cu 5 ani a cadrului legal pentru emiterea voucherelor de vacanță 2027-2031 și o indexare a valorii cu rata inflației”, a declarat Adrian Voican, vicepreședinte ANAT și președinte BIBI Group4Travel, citat de Adevărul.

Vouchere de vacanță în Moldova

ANAT atrage atenția și asupra unui model adoptat în Republica Moldova. Începând din 2026, angajatorii din sectorul privat pot acorda voluntar vouchere de vacanță, printr-un mecanism susținut fiscal de stat.

Valoarea acestora poate ajunge la 50% din salariul mediu lunar pe economie, adică aproximativ 8.700 de lei moldovenești în 2026. Pentru angajat, voucherul este neimpozabil și poate fi folosit exclusiv pentru servicii turistice în Republica Moldova, a relatat Adevărul.

În România, firmele private pot acorda în continuare vouchere de vacanță, însă acest lucru este opțional. Sumele sunt suportate integral de angajator, iar facilitatea fiscală permite deductibilitatea la calculul impozitului pe profit în limita prevăzută de legislație, a relatat Adevărul.

Au existat și propuneri pentru un mecanism prin care firmele plătitoare de impozit pe profit să poată deduce din impozitul datorat o parte din valoarea voucherelor acordate angajaților. Propunerea nu a fost însă transpusă în practică, a mai scris sursa menționată anterior.

Turismul românesc caută soluții

Industria turistică susține că are nevoie de măsuri care să stimuleze cererea, mai ales într-o perioadă în care puterea de cumpărare a românilor rămâne redusă.

Potrivit ANAT, în România sunt în derulare peste 2.000 de proiecte de investiții în turism, cu o valoare estimată la peste 6 miliarde de euro. În același timp, primul semestru din 2026 s-a încheiat cu un grad de ocupare de numai 25-30%, a relatat Adevărul.

Pentru hotelieri și proprietarii de pensiuni, problema este una simplă: dacă oamenii au mai puțini bani pentru vacanțe, camerele rămân goale. Iar când turiștii cheltuiesc mai puțin, încasările scad nu doar la cazare, ci și la restaurante, transport, agrement și alte servicii.

Voucherele pot aduce bani în piață, dar nu pot rezolva singure problemele turismului românesc. Prețurile ridicate, raportul dintre calitate și cost, diversitatea ofertei și competitivitatea destinațiilor rămân probleme pe care industria trebuie să le rezolve în paralel.

În ultimii ani au apărut investiții noi și tot mai multe unități de cazare, inclusiv în zona de all inclusive. Însă pentru ca aceste investiții să aibă clienți, trebuie să existe și oameni care își permit să plece în concediu.

Iar datele Eurostat arată cât de mare este, în România, această problemă: pentru mai mult de șase din zece persoane de cel puțin 16 ani, o săptămână de vacanță nu este încă o cheltuială obișnuită, ci una pe care bugetul familiei nu și-o permite.