Generatia actuala a handbalului feminin cuprinde jucatoare care la nivelul junioarelor au fost campioane mondiale sau au luptat pentru medalii.
Din nefericire, schimbul de generatii la nivelul echipei mari s-a facut intotdeauna cu sincope. In conditiile in care echipele pe care noi le bateam la junioare confirmau la nivelul senioarelor, jucatoarele noastre aratau ca niste gaini epuizate.
Dadeau impresia ca dincolo de nivelul junioratului nu mai exista motivatie pentru ele.
Evolutiile de la marile competitii se plasau intre sublimul victoriilor impotriva marilor favorite si absurdul infrangerilor de neinteles in fata unor echipe anonime.
Parca bara Aureliei Bradeanu din semifinala “mondialelor” din 1999, in ultima secunda, ne-a tras echipa inapoi cu multi ani. Jucatoarele parca evoluau, indiferent de formula de joc, de antrenor sau de adversar, cu teama ca la fiecare aruncare mingea se va duce in bara.
Aurelia a fost foarte afectata, evolutiile ei din ultimii ani demonstrand acest lucru.
Un alt motiv ar fi acela ca jucatoarele care constituiau scheletul echipei nationale, cu mici exceptii, evoluau la echipele de club din tara, nivelul performantei internationale limitandu-se la una-doua victorii in Liga Campionilor si ceva rezultate in celelalte cupe europene, unde nivelul este, sa recunoastem, mult mai scazut.
Handbalul feminin de valoare este insa in Liga Campionilor, asta este clar.
In ultimii ani, jucatoarele romane au ajuns la echipe de club din tari unde handbalul este o religie, iar acest salt le-a schimbat mentalitatea. Au inteles ca talentul nu este suficient nici macar sustinut de munca si de entuziasm.
Handbalul inseamna sa joci si cu capul, sa gandesti fazele de joc, sa ai incredere, sa-ti studiezi adversarul si sa gasesti armele pentru a-l infrange.
Epoca improvizatiilor si floricelelor in handbal a disparut demult. Vedeta este echipa, unde de fiecare data straluceste un alt jucator.
Mai sunt motive: numeroasele frictiuni dintre conducerea Federatiei si jucatoare, care au condus la plecarea multora si naturalizarea in echipe precum Austria si nu numai a fost de rau augur pentru moralul echipei, pentru starea de spirit la nivelul lotului.
Daca este sa intram in amanunte, poate ca o fi sa mai descoperim ceva-ceva la nivelul tehnicilor de pregatire, de motivare, aspectelor psihologice, etc., etc.
Cred ca este cazul sa ne bucuram de rezultate si sa tinem pumnii stransi fetelor, care mai au de trecut doua hopuri.
Trimite articolul
X
J. Schmitz says: Traiesc din 1983 in Germania si am urmarit cu foarte multa simpatie evolutia echipei in semifinala de astazi.Desi am stiut ca in Romania in urma cu 25-30 de ani sa jucat un handbal la un nivel tehnic foarte ridicat, evolutia de astazi m-a impresionat foarte mult. Felicitari fetelori pentru un meci superb si mult succes pentru finala.
