Aflată nu departe de Apuseni, Oradea medievală a fost pavată complet cu bazalt şi granit adus în căruţe trase de boi, de la Detunate şi alte cariere. Şlefuite manual sau de timp, bordurile şi pavajele păstrează şi ele ceva din istoria oraşului. Însă în avântul epocii socialiste, dar mai ales în anii post-revoluţionari, reabilitările stradale şi intervenţiile la canalizări au ciuntit sau înlocuit complet piatra medievală cu beton nu doar impersonal şi deloc gratuit, dar şi degradabil.
Înlocuiri recente
Iar tendinţa s-a păstrat, înlocuindu-se în ultima perioadă borduri de pe străzile Horea, Decebal, Mihail Kogălniceanu sau, chiar acum, strada Olteniei, aflată la poalele Dealului Ciuperca, viitor punct de atracţie turistic. Totodată, la recente lucrări de infrastructură din Piaţa Independenţei şi strada Vasile Alecsandri (viitor pietonal) s-au scos pavaje istorice.
Şi cum municipalitatea nu poate dicta pe domeniul privat, dar poate impune păstrarea unor materiale originale la reabilitări publice, am întrebat-o ieri pe Adriana Lipoveanu, arhitect-şef al Oradiei, cum vede înlocuirea în continuare a bordurilor de piatră, în Centrul Istoric sau în zone cu potenţial turistic.
„Chiar nu mă aşteptam să fiu întrebată despre borduri. Cred că nu ele sunt cel mai important lucru, ci clădirile. Oradea are clădiri adevărate comori arhitecturale în zona centrală. E foarte important să fie restaurate”, a fost primul răspuns al Adrianei Lipoveanu.
I-am amintit apoi însă arhitectului-şef al Oradiei că toată Roma istorică, de o întindere cel puţin cât a Oradiei, e pavată cu piatră antică sau medievală. Şi că Sibiul, cunoscut alături de Oradea ca oraş Art-Nouveau, arată aceiaşi tendinţă de a salva vechile pietruiri.
„Da, am văzut capitale europene. Chiar şi acolo unde nu există elemente istorice, se încearcă să se introducă”, a recunoscut Adriana Lipoveanu, mărturisindu-ne însă că nu e specialistă şi nici nu s-a documentat încă privind implicaţiile funcţionale ale păstrării bordurilor.
Citiți principiile noastre de moderare aici!