Primul s-a consumat la Primărie, în Sala Mare a Primăriei, decorată festiv, cu tricolorul. Şedinţa extraordinară a Consiliului local s-a ţinut cu sala plină. În afara aleşilor locali, la manifestări au participat şi deputaţi, prelaţi, elevi ai liceelor orădene, cadre militare şi angajaţi ai primăriei şi ai altor instituţii publice.
La prezidiu au luat loc primarul Ilie Bolojan, încadrat de episcopul ortodox Sofronie Drincec, istoricul orădean Gabriel Moisa şi viceprimarii Mircea Mălan şi Huszar Istvan.
Primarul s-a adresat primul publicului, punctând semnificaţia zilei de 12 Octombrie: semnarea Declaraţia de Independenţă a Românilor din Transilvania, la Oradea, în 1918, în casa avocatului Aurel Lazăr şi eliberarea Oradiei, în al Doilea Război Mondial.
A invocat figurile marilor oameni politici care, la 1819, au aşezat soarta ţării pe un nou făgaş.
“Primul război mondial a fost un moment de cotitură în istoria Europei. A dus la căderea a trei mari imperii şi a dus la formarea statelor naţionale. (…) În toamna lui 1918 a avut loc o succesiune rapidă de evenimente care au făcut posibilă Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Oraşul Oradea a constituit, în toamna anului 1918 un punct important în succesiunea de evenimente. În 12 octombrie, în casa avocatului Aurel Lazăr, s-a luat decizia declaraţiei publice care să arate voinţa populaţiei române de a-şi decide singură soarta în contextul finalului de război. În acea perioadă principiul naţionalităţilor ere de mare actualitate.
După declaraţia creionată de Vasile Goldiş şi Alexandru Vaida Voievod, acesta din urmă a dat citire respectivei declaraţii în parlamentul de la Budapesta. A urmat apoi Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia”, a rememorat Bolojan, pentru audienţă.
“Aş vrea să punctez că am beneficiat atunci de nişte lideri importanţi, oameni cu viziune, care au reuşit să canalizeze lucrurile într-o direcţie normală, astfel încât să avem cât mai puţine pierderi umane sau de alt fel. Am avut, atât în Regatul României cât şi în interiorul comunităţii din interiorul imperiului maghiar, lideri ai comunităţii române vizionari, care au avut curajul să ia decizii foarte importante. Le suntem recunoscători acestora pentru toate deciziile majore luate. Uneori, gândindu-ne la ce au făcut acei oameni pentru ţara noastră şi uitându-ne la prezent, simţi o oarecare rezervă faţă de ceea ce se întâmplă azi”, a spus edilul.
A încheiat citând din istoricul clujean Aurel Pop: “Transilvania este astăzi o parte a Romaniei si a Europei in acelasi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor sai. Pentru prima oara in istorie, sunt acum premise reale pentru ca toti locuitorii ei sa fie si sa se simta egali si la ei acasa. Tara nu mai este Transilvania de odinioara, dar urmele istoriei sunt peste tot. In trecut, au suferit si au fost fericiti, adesea in momente diferite, si romanii, si maghiarii, si germanii, si evreii etc. Nici suferintele si nici bucuriile nu trebuie uitate. Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de nepretuit, iar pastrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate. Entitatea transilvana este un dat al trecutului, dar, in acelasi timp, ne insoteste peste tot, astazi, sub ochii nostri. E singurul loc din Europa unde o biserica bizantina sta langa o bazilica romanica, langa o biserica gotica si langa alta baroca, toate vecine cu o sinagoga! De asemenea, singurul loc in care un locas de cult ortodox este la cativa pasi de unul greco-catolic, de altul romano-catolic, de unul calvin, de altul luteran sau unitarian! Aceasta spune mai mult despre convietuirea pasnica decat despre conflicte, iar mesajul acestei lucrari este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru incrancenare si razbunare, ci pentru destindere si intelegere”, a spus edilul, citând din istoricul clujean, un pasaj care a apreciat că se potriveşte bine Oradiei.
Istoricul Gabriel Moisa a trecut, din nou, prin referinţele istorice ale datei de 12 octombrie, menţionând personalităţile de dimensiuni marcante pe care le-a avut naţia română la momente cruciale – oameni generaţi în urma unor procese de selecţie şi nu avansaţi în urma unor conjuncturi.
Concluzia sa a fost că e important ca noi, ca popor şi ca indivizi, să ne ancorăm puternic în instoria noastră naţională. Asta fără a deranja pe “celălalt”, de etnie sau credinţă diferită. Moisa vede în această ancoră, însăşi salvarea naţiunii în momente decisive.
Citiți principiile noastre de moderare aici!