În cadrul Colocviilor Muzeului Ţării Crişurilor, conf. univ. dr. Adinel C. Dincă de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie și Filosofie, a susţinut conferinţa „Aproape de creator. Biblioteci şi arhive ale germanilor ardeleni în Evul Mediu”, în cadrul căreia a prezentat fondul de carte adăpostit de biserica parohiei luterane Sf. Margareta din Mediaș.

Conferinţa a fost organizată de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, împreună cu Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor și în parteneriat cu Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării a Universității Oradea, Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca.

Prof. univ. dr. Gabriel Moisa, manager al Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, a apreciat subiectul conferinţei ca fiind unul incitant, un subiect de nişă, asupra căruia puţină lume s-a aplecat. Ancuța Șchiop, manager al Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor, a aflat cu bucurie anul trecut despre descoperirea cărţilor vechi şi rare de la Mediaş, cărţi de patrimoniu care sunt parte din identitatea noastră, a transilvănenilor.

„Nu puteam rata acest moment pentru a deschide acest subiect delicat de nivel naţional prin care vrem să ajungem la valorificarea patrimoniului nostru”, a spus Ancuța Șchiop.

Din perspectiva conf. univ. dr. Adinel C. Dincă, acest eveniment a fost important pentru că a pus în legătură mediul de cercetare cu mediul de gestionare a patrimoniului.

„ Vreau să înţelegem de ce această populaţie de sorginte occidentală – pe care noi îi numim cu o oarecare imprecizie saşi ardeleni, saşi transilvăneni – este extrem de importantă în istoria culturală, în istoria comunicării scrise din spaţiul nostru. Civilizaţia creată de ei pe teriotriul actualei Românii reprezintă realmente un laborator de inovaţie şi un teren foarte fertil pentru dezvoltarea unor valori culturale începând cu Evul Mediu”.

Biserica, laborator cultural

Profesorul Dincă spune că prin abordarea acestui subiect avem de-a face cu un efort de recuperare a tradiţiilor intelectuale şi culturale vechi din spaţiul istoric actual al României, tradiţii prea puţin asumate de breasla istoricilor, istorici preponderent ocupaţi de episoade politice, diplomatice, militare, cu ecouri ideologice mai clare. Istoria culturală are nevoie de mai mulţi adepţi şi de un dialog mai bine acordat cu publicul larg.

„Lumea rurală săsească edificată în vecinătatea burgurilor încearcă să reproducă permanent, la scară mai mică, aspecte ale organizării oraşelor, atrage meşteşugari, oferă locuitorilor protecţia unor ziduri ridicate în jurul bisericilor. În biserici slujeau preoţi educaţi la universităţi şi veniţi, nu rareori, tocmai din oraşe. Dacă producţia scrisă a aşezărilor săseşti indică o anumită naivitate şi nesiguranţă până la mijlocul secolului al XIV-lea, aproape brusc în jurul perioadei 1360-1370 surprindem pretutindeni în mediu săsesc ardelenesc expresii rafinate ale utilizării cuvântului scris: documente şi registre ale administraţiei urbane, instrumente ale notarilor publici, tratate de drept, teologie şi colecţii de predici aduse de studenţi în urma peregrinărilor de prin străinătate”, spune invitatul.

De pe urma educaţiei superioare beneficiază în special acest peisaj cultural local de expresie germană. Împrejurări istorice complexe transformă biserica parohială din mediul saşilor ardeleni un laborator cultural, un mediu inovativ şi dinamic.

Preotul paroh din mediul săsesc este deopotrivă păstor spiritual, gardian al moravurilor, avocat, medic şi dascăl al comunităţii pe care o deserveşte, asigurând comunicarea acesteia cu alte medii mai apropiate sau mai îndepărtate, cu curtea regală, cu scaunul apostolic de la Roma. Între cler şi obştea locală se instituie cel puţin din secolul al XIV-lea o relaţie de simbioză care dăinuie până în contemporaneitate. Comunitatea laică este interesată să aleagă şi să susţină un preot educat în cel mai bun mod posibil pentru a-i asigura exprimarea optimă a tuturor intereselor sale spirituale şi mai ales materiale.

Cărţile medievale din turn

Cea mai recentă investigaţie în direcţia depistării unei colecţii arhivistico-librare, poziţionate cât mai aproape de creator, este şi cea mai spectaculoasă. Readucerea la lumină a colecţiei complexe adăpostite de biserica parohiei luterane Sf. Margareta din Mediaș a constituit o revelaţie pentru mediul de specialitate.

Fondul de documente al bisericii medievale medieşene, păstrat la arhivele statului, la Sibiu, deşi răvăşit, împrăştiat şi neordonat, este unul impresionant prin volum conţinând circa 400 de piese medievale, spune profesorul Dincă. Este remarcabil şi prin valoarea pieselor, adăpostind o serie de bule papale de la începutul secolului al XIV-lea. În schimb, despre vechiul fond de carte al bisericii nu se ştia mai nimic. În literatura de specialitate fiind discutat un singur volum, aşa numita Carte de predici de la Mediaş, copiată în 1534.

Fondul de carte a fost recuperat de echipa profesorului Dincă din nivelul trei al turnrului bisericii. Cărţile erau depozitate în cutii improvizate, prăfuite. S-a făcut o documentare primară fotografică a întregului volum de carte dar şi a 70 de documente şi registre. În alt turn s-au mai găsit alte documente medievale, unul necunoscut din 1399 al lui Sigismund de Luxemburg, alături de fragmente de manuscrise medievale de pergament datând din sec. 13-15. Rezultatul investigaţiei a depăşit cu mult aşteptările iniţiale.

Până în momentul de faţă au fost scoase la lumină 157 de cărţi tipărite între anii 1470 – 1600. Toate, cu foarte puţine excepţii, au fost extrem de bine conservate. Aceste volume completează tabloul unei colecţii locale complexe, care include şi manuscrise, şi incunabule depozitate în casa parohială sau în biroul preotului paroh. La această colecţie, spune profesorul Dincă, se remarcă faptul că 95% din cărţile identificate au legătura originală păstrată foarte bine, datate şi prevăzute cu însemnate de proprietate. „O astfel de colecţie poate fi considerată unică în România doar prin prisma împrejurărilor în care a fost transmisă şi readusă la lumină”, a concluzionat invitatul colocviilor.